Constantin Nisipeanu

1 Am dus mâna ușor pe deasupra capului Și aerul a luat înfățișarea unei femei Cu mâini de aur și părul de smoală. Atunci am mai dus o dată

Din cremene a izbucnit o pasăre Cu perdele de bambus la gât Când zboară se desprind umbre din ea Ca dintr-o sacsie cu flori de-ntuneric O voce

Te recunosc: ziua aceasta însorită este surâsul tău care prevestește primăvara! Nu-i chip să mă amăgești: Tu ești steaua polară! Stai

Cafeaua aceasta are ceva miraculos în ea. Nici nu-ți dai seama ce film captivant se desfășoară în ceașca ta. Privește: Nu ți se pare că parcurgi

O săgeată mi-a trosnit sub coaste Și m-a împuns în plămâni Cu stema încârligată A cățelușilor din crinul sandalei imperiale Un scaun s-a

Aud zâmbetul tău tremurând în fereastră ca o frunză pe care o clatină briza de seară și deodată fereastra a început să râdă sonor ca o trompetă

Am sărit peste mine ca peste o stâncă Să culeg din iarbă sămânța Pe care glasul meu a risipit-o printre degete Când s-a aplecat să-ți șteargă

Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și ale

Din aburi de rachiu s-a desprins o fată frumoasă Cârciumarul a cuprins-o cu palma umedă Pielea lui de grezie îi simte țâțele de catifea Și trupul

Vino la pieptul meu floare frumoasă vreau să dansez cu tine la balul acestei păduri care abia așteaptă să-și folosească viorile ascunse în

În freamăt pădurea aduce orgele Unei împărății închisă-n sertarele vântului Între cer și pământ crepusculul E presat ca o floare într-o

Sângele îți flutură pe buze o eșarfă Precum pânzele unui crepuscul pe oceane Între perne trupul tău cântă ca o harfă Iar părul te înfășoară în

Veronique dansează pe parchetul inimilor Uite acum este un fluture care se Așează pe o floare. Acum e un păun care se zbate Să fugă dintre

Am să adun din stele numai razele lor și am să-mi fac din ele o harfă, și-am să mă așez pe o stâncă de pe malul mării, și-am să-mi învăț inima să

Gura ta e o floare. O flacără care îmi mistuie gândurile, o flacără care îmi arde plămânii, o floare al cărei parfum îmi tulbură ochii, îmi

Noaptea înflorește pe deget ca un arbore Pe care luna se așează cu aripile ostenite Dintr-o frunză izbucnește o panteră de argint Cu gâtul întins

Somnul culege strugurii viselor în panere Ca îngerii trena luminilor pe mâini Apoi ți se așează la poarta sufletului ca pajii Și-ți imprimă în

Paula mergi la târg pentru frumusețea ta suavă Să-ți cumperi vopsele și ciorapi de mătasă Mi-au strepezit dinții visele tale când mi le-ai întins

Întuneric. Lylla gâfâie ca o locomotivă de accelerat. Ca să nu răcească, i-am tapisat spatele cu o blană de scafandru. Ne-am oprit. Eu mi-am lipit o

Lui Sașa Pană Peste oglinzi voal de mătasă Ridici visul în mâini Ca pe un fruct exotic Pleoapele șterg somnul La nord palmieri de

lui Radu și Marianei La Santa Cruz Pacificul e frumos ca o floare ce zâmbește fericită în fața soarelui care a șters cu o cârpă norii de pe

Cine dorește să meargă cu mine la tropice să guste cât de puțin din dulceața alizeelor? Cunosc pe cineva acolo care ar fi încântat să merg la el

Acest pahar cu lapte e câmpul de verdeață și-l vom sorbi prieteni sub faldurile lunii de față cu toți peștii ieșiți la suprafață din lacuri să