Fum de oțel
de Constantin Nisipeanu(2009)
1 min lectură
Mediu
O săgeată mi-a trosnit sub coaste
Și m-a împuns în plămâni
Cu stema încârligată
A cățelușilor din crinul sandalei imperiale
Un scaun s-a sinucis
Zidurile și-au pus cătușe la mâini
Și au strigat: iată-ne iată-ne
Sîntem lângă tine frau Manlicher
Avem gura capitonată cu burlane de oțel
Prin care vor fâlfâi apele albe
Ca niște degete spumoase
Noaptea s-a târât pe brânci
În ceardacul din genunchi
Dezmierdând cu o limbă de oțel
Toate florile crescute în ventuze
La ora zero îți voi trece Spania prin urechi
* Spre țara închisă în diamant; 1937