Dincolo de aceste ruini
de Constantin Nisipeanu(2009)
1 min lectură
Mediu
Noaptea înflorește pe deget ca un arbore
Pe care luna se așează cu aripile ostenite
Dintr-o frunză izbucnește o panteră de argint
Cu gâtul întins peste somnul meu
Asfințitul mă izbește peste obraz cu palme de scamă
Din care se desprind fantome cu măști de plumb
Mi-am lipit aripi să pot zbura peste orașul de umbre
Spre insula unde glasul va deveni o pasăre luminoasă
Dincolo de aceste ruini - fugărit de marea neliniște
Sufletul meu aleargă prin iarba nopții călare
Iar toamna trece cu flacăra de aramă
Încolăcită reptilă pe brațul pădurii
* Spre țara închisă în diamant; 1937