Aud zâmbetul tău
din Arbori cu aripi de harfe (1986)
de Constantin Nisipeanu(2009)
1 min lectură
Mediu
Aud zâmbetul tău tremurând în fereastră
ca o frunză pe care o clatină briza de seară
și deodată fereastra a început să râdă sonor
ca o trompetă care vestește orașului prezența ta.
Dar unde ești tu, în care trandafir din grădină?
Sub draperiile căror depărtări te-ai ascuns?
De ce ai descuiat cu o cheie falsă poarta de azur a mării
și ca o pasăre ți-ai luat zborul spre grădina de trandafiri
în care visele ard în pocalul celei mai suave petale.
Unde te afli acum pasăre care dezlănțuiești furtuni,
care mi-ai incendiat patul și visele și năzuințele? De ce ai
încetat să alergi printre arborii din carnea mea?
Aud zâmbetul tău tremurând în fereastră.
Deschide-o și intră odată cu dimineața
care a început să facă tumbe pe covorul din cameră.
Stau față în față cu mine însumi și mă întreb:
Oare nu ești tu dimineața? Oare
n-ai izvorât tu din stâncile acestea de lumină?
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Nisipeanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Nisipeanu. “Aud zâmbetul tău.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/constantin-nisipeanu/poezie/aud-zambetul-tauIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.