"M-am rătăcit pe uliți insipide" – 21073 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
CUchipu din umbra
Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.
16 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
APAdriana Camelia Silvia Popp
Biografia mea?! E în curs de...petrecere. O va contabiliza cineva cândva... Eu nu știu cum să mă laud în mod eficace... Membru poezie.ro din 2002. Publicații, de-a lungul timpului, puține și "pe fugă", în: "Destine", "Respiro", "Conexiuni", "Literra", antologiile "Ultima generație, primul val" și "Proza.ro" și prin altele, pe care memoria mea le-a rătăcit prin diverse sertare... În rest, de o vreme încoace, fac și desfac legi, strategii și alte fleacuri...Pâna când să trec la partea "creativă", le-am folosit doar pe cele făcute și desfăcute de alții, vreme de vreo 10 ani. După care, doar atât nu m-a mai putut mulțumi... http://foivolante.blogspot.com
262 poezii, 0 proze
AIAlexandra Ivan
Așadar: să spunem doar că m-am născut acum 20 de ani la Oradea, pe la 12 am început să cânt și să compun, la 16 m-am mutat în București să urmez un vis desființat din cuvinte de toată lumea, iar la 18 m-am îndrăgostit pentru prima oară. Cronologie, right?! De scris, scriu de când mă știu, fără scuze/pretexte/pretenții, ci din pură plăcere. Muzica rămâne mereu pe primul-plan – și nu, nu e un vis imposibil de realizat, să îmi împart cântecele cu lumea întreagă! Vă mai spun așa: nu pot trăi fără muzică, dragoste și cafea. Acestea-mi sunt viciile și sunt mândră de ele. Ca daytime job, sunt redactor la o revistă de actualitate muzicală – și, printre picături, mă ocup de un blog, "Ganduri ratacite". ALEXANDRA IVAN http://fatacusoarele.wordpress.com www.alexandra-ivan.home.ro
21 poezii, 0 proze
MSMarschall / Negru Simona
mă aflu într-o stare de dilemă, pagina voastră m-a luat prin surprindere, apărând la momentul oportun... întodeauna am dorit intâlnirea cu virtualul pe meleagurile fanteziei, dorința mea împlinindu-se abia acum... sunt rătăcită de o veșnicie pe undeva între starea reală a banalității și cea imaginară a lumii sufletului, acolo unde timpul își pierde din nimicnicia lui... stau și ascult geamătul neauzit al universului și când mă întorc, nu văd decât goana cotidianului... mă împiedic, mă ridic, mă lovesc, dar nimic nu se schimbă, nici măcar nu se produce o reverberație a apei prezentului, imobilitatea asta mă omoară, așa că încerc să las și eu o dâră cât de mică în lumea diafană a fanteziei...
55 poezii, 0 proze
Schiopu Lucica
Suferinta Amor si suferinta, Pasiune si dispret, Iubire desarta In asta poti sa crezi? In lumea asta mare, De dor m-am ratacit. Si seara, zi si noapte, Imi par un infinit. A ta faptura draga As vrea s-o intalnesc, Sa mangai a ta tampla Si-apoi tu poti sa pleci. Sa pleci spre infinituri Unde sa intalnesti, A mea iubire sincera Si sa n-o parasesti. S-o iei de mana-n graba Si sa te joci cu ea, Sa-i spui ca e frumoasa Ca un rasarit de stea.
5 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
MMMatei Mihaela M.
M-am născut în vara anului 1981 într-un sat nemțesc situat la granița vestică a tării. Trăind acolo primii ani de copilărie alături de bunici, am avut norocul de-a fi pentru o scurtă perioadă de timp om "normal". Școala și educația mea sunt complet irelevante și nu merită nici o atenție. La 19 ani mi-a încept "aventura" pierdutului de timp prin birouri, ședințe și între colegi de-o mediocritate dureroasă. Până la momentul de față am călătorit într-o măsură acceptabilă reușind astfel să văd câteva țări și de curând mi-am schimbat radical viața dedicandu-ma călătoriei, trăirilor și artei.
16 poezii, 0 proze
OCOvidiu M Cobalcescu
M-am nascut in paginile unui roman!
37 poezii, 0 proze
M-am rătăcit pe uliți insipide
de Adrian Munteanu
m-am rătăcit pe uliți insipide stafii de blocuri m-au strivit de-asfalturi săpându-mi umbra-n râvnitoare șpalturi cu sânge scurs sub pleoapele-mi livide pe piept portaluri țopăie în salturi...
Adrian Munteanu - sonete 3
de Gabi Schuster-Cărărușă
L-am urmărit pe Adrian Munteanu de-alungul celor trei volume de sonete, cu atenția celui care așteaptă deschiderea bobocului promițător de superbe acumulări de culoare, formă și parfum. Și iată...
toamna vieții
de Berthier Corina
Mi-am dorit să îmbătrânesc, să devin un fulg de nea, o frunză ruginie o ramură uscată dintr-o pădure uitată, de lume, mi-am dorit să îmbătrânesc, să devin durerea trandafirului, dar m-am rătăcit pe o...
Ilinca
de Gheorghe Mocanu
ILINCA „…Ilinca mirosea ca iarba după ploaie. Am urcat dealul și ne-am sărutat, și vântul ne învăluia cu înduioșată privire. Stejarul ne știa din copilărie, ne cheama la umbra lui, acolo unde iarba...
Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop - 22
de marin badea
Omului care moare, trebuie să-i crească un salcâm pe piept. Dacă salcâmul face flori albe, înseamnă că a fost un om bun. Dacă florile sunt roz, înseamnă că omul care a murit a iubit mai mult...
o ploaie de vară
de JianuElena
Mult timp am așteptat, în speranța nechibzuită, că totul se va limpezi. Precum geamurile prăfuite ale unei case de la margine de sat sau de pe o uliță pe care am rătăcit. Căci ce fapt demn de admirat...
Convulsii
de Aurel A. Conțu
îmi simt capul prins într-o menghină, ca între Scylla și Caribda presat parcă între două fălci gigantice de Tyrannosaurus durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte la turație maximă prin creier...
Te-am visat iar
de Maria Gheorghe
M-am tot întrebat: cum se face ca ești cu o dimineață înainta mea, apoi cu o seară?! Și n-am vreme să-mi răspund, că mă trezesc pe marginea nopții, unde îmi dai brânci în vis... acolo e realitatea...
Pantofii
de Călin Gruia
Într-un târg era o uliță strâmtă, cu case vechi, înghesuite unele în altele. Și dacă n-ar fi crescut acolo doi plopi înalți ca s-o mai înveselască puțin, ar fi fost poate cea mai tristă uliță din...