Poezie
M-am rătăcit pe uliți insipide
Sonet 441
1 min lectură·
Mediu
m-am rătăcit pe uliți insipide
stafii de blocuri m-au strivit de-asfalturi
săpându-mi umbra-n râvnitoare șpalturi
cu sânge scurs sub pleoapele-mi livide
pe piept portaluri țopăie în salturi
betoane-nfig în plex scursori acide
topindu-se în găuri și aspide
ce nu mai pot să urce spre înalturi
n-am aer coșul pieptului îngheață
în uruit de roți ca-ntr-un mormânt
iar ochiul rece-a căpătat albeață
pierdut deplin sub nefertil cuvânt
în timp ce cuie mi-au străpuns pe viață
trupul rămas nevolnic pe pământ.
3 septembrie 2006
074.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “M-am rătăcit pe uliți insipide.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/201940/m-am-ratacit-pe-uliti-insipideComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBDistincție acordată
cu scuze pentru îndrăzneala mea de a înstela un text care își dovedește valoarea fără de a avea nevoie de comentarii inutile, reafirm nu doar apropierea mea făță de sonet ci și forța unei scriituri care cu adevărat reușește să condenseze în corset măiestrit, atât de greu de lucrat, o idee poetică și o atitidine ce se distinge printr-o eleganță cum tot mai rar, tot mai rar, se găsește,
deosebit acest demers poetic al tău, Adrian, de a lua cotidianul atât de banalizat prin scriitura contemporană, atât de vehiculat prin textele altora, de a lua, repet, simboluri ale unui citadin de zi cu zi și de a-le reda într-o asemenea formă și cu o asemenea putere a sensibilui,
cu siguranță aceste cuvinte cuprinse în sonetul de aici nu sunt nefertile, cu siguranță ochiul știe să vadă, trupul sonetului este viu,
deosebit acest demers poetic al tău, Adrian, de a lua cotidianul atât de banalizat prin scriitura contemporană, atât de vehiculat prin textele altora, de a lua, repet, simboluri ale unui citadin de zi cu zi și de a-le reda într-o asemenea formă și cu o asemenea putere a sensibilui,
cu siguranță aceste cuvinte cuprinse în sonetul de aici nu sunt nefertile, cu siguranță ochiul știe să vadă, trupul sonetului este viu,
0
RRPoezia descrie o atmosferă insipidă și imundă în care blocurile devin stafii săpând umbra pe străzi murdare , cu omul mișcându-se prin aerul pestilențial și toxic ca “într-un mormânt”.
0
AMștefan - bine vezi. Suntem striviți. Chiar și atunci când nu realizăm acest lucru. Eu am încercat să dau nu numai o viziune a prezentului, ci,din păcate, o convingere legată de viitor.
dana - mărturisesc și eu că-mi doresc să nu pătrundă infertilitatea și în cugetul celor care răscolesc prin texte. Deocamdată, cel puțin din acest punct de vedere, semnele sunt încurajatoare.
răzvan - n-avem ce face. Asta e, nu-i așa ?
dana - mărturisesc și eu că-mi doresc să nu pătrundă infertilitatea și în cugetul celor care răscolesc prin texte. Deocamdată, cel puțin din acest punct de vedere, semnele sunt încurajatoare.
răzvan - n-avem ce face. Asta e, nu-i așa ?
0
LNUn sonet reușit, doar cu \"inertul trup\" din ultimul vers nu prea mă împac.
0
AMDeși nu înțeleg bine de ce, mă execut.
0
numai bine