Matei Mihaela M.

Cuvinte rostite de pânză: Prin crăpături de vopsea sărutând eșec, Cad.. în șoaptă pictând cuvinte. E liniște – tuburi goale de vopsea. Culori împletite de vorbe: Din fraze stângace mângâind

Aaah căcat, căcat!!! Chinuind scaunul cu greutatea mea, apăs biroul cu coatele de parca altfel si-ar lua zborul si privesc. Privesc! Privesc doar cu ochii minții, neîndrăznind sa-ntorc acea

Arde, mă doare, taie în coaste, e usturătoare ba chiar clocotește pasiunea, rațiunea ce-n mine se fut. Sămânță și sânge se amestecă\'n țeste pe nări se prelinge bleacs, se lungește zeama

Cu tâmplele-ntre pene și lacrimi între gene pe tărâm încețoșat ieri noapte te-am visat că mi te-ai confesat. Rosteai nepăsătoare, cu buze șoptitoare că-n brunul dormitor eu va urma să

Era într-o după amiază de luni sau marți pe când oboseală sorbită din ghimpii relațiilor interpersonale iarăși mă îmbătrânea. E o călătorie prin vârste cu bilet dus-întors. În fiecare zi de serviciu

Sunt o lașă! Aș vrea să-ți spun că în fața ta eu tremur ca o jună căprioară, ce-n pădure la mic murmur lăcrimând se înfioară. Sunt vitează! Aș vrea să strig fiindcă vreau să te înfrunt. Ești

Frază, lanț de cuvinte ruginite alunecate pe canioanele materiei mele, împletește-te cu impulsurile galbene, ridică pânzele și călărește fibrele sângerânde. Plec! Sunet, banchet al

Nepotrivirea-i ca un corb plutind in orizont de mare cu calde raze de soare orb si aerul tăiat de sare. El iese din muiata umbră a unui pom din chelul codru si dojenind după căldură ridică

Respir Clipesc Ascund Tresar Mă enervez Sunt agasată Privesc Tipăresc Nu gândesc Mă strâmb Sunt Mă umflu Mă doare Urăsc Studiez Nu lucrez Înșel Mă scarpin Respir greu Caut Nu

Vorba doar gândită însă nerostită nebunia părtinește? Mă privește.

Privește răsăritul să-ți sângereze ochii și irisurile cenușii. Arșița în ochi să-ți stea chin să-ți fie clipitul. Pășește spre culoare să te împiedici de al meu trup întinsă fiindu-ți la

Tălpile\' mi sunt pe perete, Capul îmi atârnă în jos, Mă întreb ce-o fi pe dos.. Pe tavan zăresc șosete. Simt bubuituri în tâmple; Parcă s-ar pofti afară Fiindcă corpu-mi e povară, Gândurile