Poezie
Convulsii
2 min lectură·
Mediu
îmi simt capul prins într-o menghină,
ca între Scylla și Caribda
presat parcă între două fălci gigantice
de Tyrannosaurus
durerea e asemenea unui burghiu care se-nvârte
la turație maximă
prin creier
dacă aș fi un boboc de iris
m-aș deschide voluptos într-o floare albastră
la marginea cerului
dar parcă mai bine ar fi să fiu o sabie
un paloș
un dinte de Archaeopteryx
în aceasta zi bolnavă de octombrie
gâlgâind de obsesii
m-am rătăcit
nu știu cum
prin orașul Gândului
în căutarea Vrăjitorului din Oz
pe niște ulițe mici și înguste
pavate cu smaralde
printre oameni de tinichea
în platoșe verzi
prin vene îmi curgea
inexplicabil
clorofilă
simteam că mă-nfund
printre nisipuri flămânde
și obsigii
printre sperietorile de ciori
fără capete
îmbrăcate în verde
și leii din pluș în nuanțele lor de jad
și xandu
că-mi cresc rădăcini contorsionate
în tălpi
mă-mpresoară olivul acesta carnal
îmbrobodit în lumina măslinei
în mătasea broaștei
îmi zdrelesc tălpile călcând în așchii de stele
mă-nec în acest sânge înverzit
ca un ochi de viperă
Vrăjitorul din Oz râde în hohote
toate libelulele zac la picioarele sale
fără aripi
în Tara quadlingilor
a ieșit Soarele
și-mi vine să arunc cu nuci verzi în scorburi
să omor veverițele
pițigoii
să-mi iau ochii în mâini
și să mă-ntind
în toată nefericirea-mi
între linii
001922
0