Căutare

Sfidând autoritățile religioase și marii conservatori, Farrokhzad a exprimat cu fermitate senzațiile și sentimentele situației feminine din societatea iraniană a anilor '50-'60 contribuind în mod decisiv la renovarea literaturii persane din 1900. Rolul femeii în căsătoria convențională, libertatea propriuzisă în calitate de mamă și femeie liberă, raportul conflictual al femeilor de a nu se putea bucura de propriul corp în libertate i-au dat o forță majoră de a lupta dar și împiedicat bucuria unei vieți normale. A murit pe 13 februarie 1967 în urma unui accident auto în timp ce se întorcea acasă după vizita mamei sale. Engleză Forugh Farrokhzād (January 5, 1935 — February 13, 1967) was an Iranian poetess and film director. Forugh Farrokhzad is arguably Iran's most significant female poet of the twentieth century. She was a brilliant modernist poet and an iconoclast. Forugh (also spelled as Forough) was born in Tehran to career military officer Colonel Mohammad Bagher Farrokhzad...

3 poezii, 0 proze

Luis Sepulveda

Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...

4 poezii, 0 proze

Cornelia Constantin

M-am născut în localitatea Unirea Județul Călărași în 26.02.1949. De locul nașterii mele mă leagă multe lucruri, chiar dacă viziunea actuală asupra satului de atunci nu mai este aceeași. Aici am învățat să scriu și să citesc la îndemnul mamei mele, o femeie cu puțină știință de carte, dar care recita dumnezeiește din Coșbuc, Eminescu și Goga. Tot aici, școlăriță fiind, am avut șansa de a-mi fi îndrumat primii pași un dascăl care-și făcea meseria arzând - Domnul Tiberiu Chiriacescu, ale cărui învățăminte vor fi coordonate esențiale ale devenirii mele. Pe scurt, aici, în satul acesta de pe malul Borcei, am învățat „să fiu”.Cursurile gimnaziale le-am urmat la școala din sat până în clasa a VI a, când părinții mei s-au mutat în orașul Călărași, unde am continuat atât studiile gimnaziale, cât și pe cele liceale, în cadrul liceului” N.Bălcescu”, primele două clase și la liceul „M.Eminescu „ ultimele două clase. Iau examenul de bacalaureat în anul 1967, an în care devin studentă a Facultății...

26 poezii, 0 proze

Gheorghe Duță-Micloșanu

La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță. Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor. Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a...

4 poezii, 0 proze

Daniel Ciolea

M-am nascut intr-o perioada tulbure pentru toti, pentru ceilalti pentru ca nu stia nimeni de capu lui, pentru mine pentru ca eram inca prea mic ca sa fac la fel. Am urmat cursurile renumitei scoli de speologie Traian Vuia din Cluj-Napoca. Ma fascineaza zborul stelelor prin spatiul galactic, de unde si increderea mea in zodiacul Chinezesc. Am fost de mic copil pasionat de poezie. Tin minte ca de cum am inceput sa cunosc alfabetul, am vrut sä citesc poezie. Imi placeau Cosbuc si Stanescu. Imi place si muzica de toate felurile, stepp-ul american si picturile lui Alban Berg (pictorul elvetian de origine marocana - chiar i-am citit de curand biografia, un mare geniu!) Nu prea ies cu fetele pentru ca sunt timid din fire. Colegii mei chiar asta imi spuneau cand mergeam la discoteca la Hali-Gali in Cluj, ca eu nu o sa pot niciodata sa agatz fetele pentru ca nu sunt smecher. Sun tun baiat linistit, vreau sa imi fac o cariera, sä imi iau o masina tare si sä fumez iarbä, ca sa ma simt bine cu...

37 poezii, 0 proze

Adrian Cadar

Autorul s-a nascut la 8 martie 1978 in Oradea. Primii pasi in scoala i-au fost indrumati de invatatoarea Maria Bughiuri de la Scoala cu clasele I-VIII "Dimitrie Cantemir" din Oradea. Gimnaziul l-a urmat in cadrul Colegiului Pedagogic "Iosif Vulcan". In perioada 1992-1996 a urmat cursurile Colegiului Tehnic "Mihai Viteazul". In anul 2002 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii "Tibiscus" din Timisoara. Pasiunea pentru literatura a avut-o de mic copil, inca de pe bancile scolii primare. Cu toate acestea, nu a inceput sa scrie decat relativ recent, mai exact din anul 2000. A inceput cu versuri, dupa care a inceput sa abordeze si proza scurta SF. A publicat povestiri SF in diverse site-uri de profil din intreaba lume, precum si intr-o antologie internationala de povestiri, "Passion" (in limba engleza). Antologia "Fictionar 0.9" contine de asemenea 3 povestiri ale autorului (in curs de aparitie la editura Pro). A scrie pentru autor inseamna a exprima ceea ce simte in...

31 poezii, 0 proze

Serghei Esenin

Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus și devine un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Beli. În 1915, Serghei Esenin a publicat primul său volum de poezii, Radumița, urmat curând de “Slujbă pentru morți” (1916). Poeziile sale despre dragoste și despre viața simplă i-au adus un plus de popularitate la acea vreme. În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată. Crezînd că revoluția Octombrie din 1917 va aduce o viață mai bună, a susținut-o pentru o perioadă...

95 poezii, 0 proze

Alexandr Sergheevici Pușkin

Aleksandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat. Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovich Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadezhda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Aleksejevna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovich...

47 poezii, 0 proze

Marcel Cepoi

Născut la 31 iulie 1956, la Iași, Marcel Cepoi, după 6 luni a suferit de Poliomielită la membrele inferioare, fapt care l-a determinat în mare măsură să copilărească la un Cămin - Școală din comuna Jucu din județul Cluj; unde a urmat Școala primară. A absolvit Școala Profesională Specială de electricieni auto din București; a profesat câțiva ani în orașul natal Iași, iar din anul 1985, după ce suferise o amputație a membrului inferior drept și a fost pensionat de invaliditate gradul II, s-a stabilit la Căminul - Spital Comănești din județul Bacău. A activat în cenaclurile „Artis - Club” Asău, „Nicolae Labiș” „Tristan Tzara” Moinești și „Nicolae Labiș „ Comănești, unde a debutat ca poet în revista „Plaiuri trotușene” 1995, poeme i-au apărut în „Învingătorul”, publicația Societății Handicapaților Locomotor din România .În primăvara anului 1999 i-a apărut placheta de versuri „Goana dintr-un cal legat și-n vara anului 2003 a văzut lumina tiparului placheta de versuri „Zări colbuite”.

41 poezii, 0 proze

Din urmă iau doar ziua ce se duce

de Adrian Munteanu

Din urmă iau doar ziua ce se duce, Cu dinți blajini, spre un deșert de seară În care-mi uit târzia mea povară, Calvarul meu, cel așezat pe cruce. Ziua de azi, și dulce și amară, Se chinuie prin...

PoezieAtelier

S o n e t 2 4

de Adrian Munteanu

Din urmă iau doar ziua ce se duce, Cu dinți blajini dintr-un deșert de seară Ce-ar fi venit ca singură povară De mă vedea reașezat pe cruce. Ziua de azi, și dulce și amară, Se străduie prin garduri...

PoezieAtelier

Zile ce nu seamana

de Ghe. C-tin Orghici

Trăiesc prea rapid…zilele au uneori măsura orelor, iar orele par de cele mai multe ori minute. Mă mistui; jarul timpului îmi arde chipul înnegrit de cenușa unui Phoenix renăscut din arderile zilelor...

Un pumn de șoapte

de Ioan-Mircea Popovici

Sunt zile care merită să le ținem cu noi o viață întreagă. Sunt vieți care merită să le învelim cu noi zile întregi. De-ar fi să iau doar ziua aceea în care noi doi am spus DA, și așa a rămas. Și ce...

Atelier

Așteptarea

de Razvan Antonescu

Ca de obicei, când a deschis ușa de la bucătarie, l-a izbit fumul de țigară. A tras în piept o dușcă, și-a salutat prietenii, care întotdeauna se trezeau mai devreme, și și-a îndeplinit gesturile de...

Refugiat sentimental

de Stelian STANCU

Refugiat în infinit, refugiat de ce-am iubit Îmi curm zilele ferice, căci totu-i azi doar pus pe cruce. Tristețea e macrostelară, tot ce-am iubit stă acum să moară Nimic nu poate a mai reînvia, ce...

PoezieAtelier

Schimb de inimi,

de Marius Manole

Lumea întreagă se grăbea pentru scopuri bine știute, fără să mă bage în seamă pe mine în acea după-amiază de octombrie, în care frigul venise prea devreme, ploaia rece abia încetase și drumurile de...

Scrisul și scrisa

de Gheorghe Ene

Un ce de spus printre rafale de spuse. În mijlocul furtunii textuale în care mi se cere să mă exprim textual. Adică literal. Nu literar! În litera spiritului care animă (și o anină ca o rimă unanimă...

ProzăClasic

Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (X)

de florin caragiu

Am dat un avertisment, că dacă se vor repeta asemenea violențe, noi, românii macedoneni ne vom face singuri dreptate. Căci ce se întâmpla? Dacă omorau un român comitagiii bulgari nu se întâmpla...