Poezie

Refugiat sentimental

2 min lectură·21 noiembrie 2013

Mediu

Refugiat în infinit, refugiat de ce-am iubit

Îmi curm zilele ferice, căci totu-i azi doar pus pe cruce.

Tristețea e macrostelară, tot ce-am iubit stă acum să moară

Nimic nu poate a mai reînvia, ce mi-a fost drag în viața cea

Pe care ieri am tot trăit-o, pe care azi am părăsit-o

Pe care timpul va decide, de o voi putea cândva scoate din minte

Pe care voi a o avea, dar nu formal ci-n starea cea

De bine, armonie și plăcere, căci prea e plin sacul de durere.

Amară-i clipa când se duce, iar tu ești încă sus pe cruce

Stând tot crezând că-i înc-o parte, pe care stavo-i eu la moarte

Alături de tine în veci, pe crucea rece când tu treci

Cu gândul să-mi alini durerea, să pot uita de timp și vrerea

Să se tot piardă în neant, să pot să iau și ce n-am dat

Să fie firea cea cerească, mai sus de patima omenească

Să se destrame orice vis, să poți aluneca în paradis

Pierdut sau regăsit cândva, când patima e tot mai grea.

Și vom schimba viața normală, terestră, palidă, formală

Pe cea în chip de suferință, azi încă stăm în pocăință

Căci vindecarea vine greu, atunci când trupul ți-e ateu

Atunci când inima-ți e plină, de o durere ce n-alină

Nici starea ta cea sus din cer, nici gândul tău pierdut stingher

Și-n clipa cea mai după urmă, când vom fi puși din nou în urnă

Vom aștepta o judecată, dă Doamne să vină odată.

Acum când eu privesc la cruce, stau trist și gânditor căci o răscruce

E-n mine și doar gândul meu, va fi voit să fie al tău

Dar s-a pierdut în infinit, păcat de ziua ce-a venit

Căci ea e zi universală, mă las purtat de o rafală

Pe care soarta mi-o va da, pierzându-mi urma undeva

Și voi rămâne acolo dar, uitat de lume, dar cu har.

001.646

Stelian STANCU. “Refugiat sentimental .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stelian-stancu/poezie/14038770/refugiat-sentimental

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.