"Dimineți cu grauri" – 20066 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CMCristina Martiuc
Totul începe din dorința de afirmare , apoi nevoia se împletește cu iluzia și aseamănarea multora. O vară amețitoare ma adus la viață nu mai târziu de 4 iulie 1994 Brașov , dimineața târziu. În acest oraș prăfuit , ce nu-mi produce o stare prea bună , am copilărit și crescut , descoperind oameni ciudați și plini de necazuri. Probabil că odată cu descoperirea lor am început goana în a mea cunoaștere. Am terminat cu brio cele opt clase începătoare , iar dorința mea de afirmare nu facuse prea mulți pași înainte.Acum sunt la liceu , șansa sporește , dar dorința scade uneori , se pierde într-un pesimism continuu și se reaprinde cu dimineți zglobii de mai.
27 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
ONOlimpiu Nușfelean
Poet, prozator. Facultatea de Litere a UBB Cluj. Debut absolut cu poezia Flacăra mea în Echinox, 1971. Volume: La marginea visului, roman, 1980; Poziția ființei, povestiri, 1982; Piatra soarelui, roman, 1987; Libertate de noapte, versuri, 1995; Focul irevocabil, versuri, 2000; Câinii de vânătoare, povestiri, 2004; Eu, celălalt, versuri, 2004; Iubește-mă repede și uită-mă iar, 2005; Poeme pentru cei care citesc în liniște, 2009; Un om fără aripi, 2009. Inclus în volume colective și antologii: Popas între poeții tineri, 1974; 9 dimineți, 1975; Spații posibile, 1979; Caietul debutanților, 1979; Suverana clipă, 1981; Generația ’80 în proza scurtă, 1998; Romanian writers of the ‘80s and ‘90s, 1999; Patruzeci. Poeți bistrițeni contemporani, 2001. Distincții: Meritul cultural în grad de cavaler, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
2 poezii, 0 proze
Nicoleta niculcea
Cum am aparut? Nici eu nu-mi dau inca bine seama... Dar am vazut zambetul diminetii de august, si m-am multumit cu soarele. Nu m-am desprins nici acum de locul in care, copil fiind, stateam la cozi infernale, si cand ajungeam sa fiu rasplatita pentru rabdarea mea, o voce de Baba-Cloanta se auzea de dupa raft..."Copiilor, nu am voie sa le vand malai!" Strangeam banii, si vocea mamei imi rasuna a dreptate..."Da' ce? copiii nu mananca?". Facand intrecere cu timpul, am invatat ca mai am multe de invatat, dar nu m-am putut niciodata dezvata de "Jocul de-a cuvantul". Acum muncesc prin cuvant. Stiu ca il pot folosi si ma poate folosi. Magia acestuia,imi aseaza fantastic de repede elevii in banci, si aprinde felinare de curiozitate in ochisorii lor inocenti.
2 poezii, 0 proze
TRTeodora Rus
Ti-am plans intre degete cand m-ai modelat Si-un aur din sudoarea-ti mi-a dat botezul vietii... Am sufletul cu linisti de nastere de leat Si fulgere-ntre gene... sub roua diminetii!
1 poezii, 0 proze
Niculescu Ioana
Sunt cerul sau marea din priviri .. Sunt calea ta de lumină Sunt mâna ce visu-ți poartă Sunt ziua caldă și senină, Sunt a nopții geană vrăjită Sunt pasul tău pe-al plăjii drum Sunt zefirul dimineții înmiresmat Sunt al primăverii parfum. Am îmbrățișări de rouă Am chemări înfocate în suflet, Am susur în inimă când plouă. Am umbre de val,colorat pamflet Am stropi de vise în privire Am zbateri de aripi închise-n timp, Am pașaport spre nemurire... Asta sunt...un castel de nisip Sunt un castel de nisip zgribulit, De furia valurilor mă feresc, De soare, și de răsărit, Și doar cu stelele mă sfătuiesc! Dar dincolo de umbra ta, Sunt plină de banalul eu, Și cândva îmi doream perfecțiunea, Și azi, și maine...și mereu Și când mă-nalț până la stele, Acolo sufletul e-o poartă.. E poarta ce m-asează între ele, Și ele îmi citesc în soartă! Dar, doar un val... e deajuns, Să mă dărâme, să-mi ia visul, Să-mi fure al meu nepătruns, Și să mi-l ia pe dânsul... Și dacă-mi ia visarea, zborul, Nu mai sunt, nu...
17 poezii, 0 proze
DADelmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
ASana sofian
Văzusem ochii tăi într-o dimineață cu ceață urcau muntele de gheață m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îți va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda și smulge-i pilonul de sub picioare să ne fim ploaie și soare pe veșnicie...
239 poezii, 0 proze
Cristina Climov
Sunt un cesornic stricat Sunt un ceasornic stricat Minutarul meu se incapataneaza Sa-mi masoare timpul in sentimente. Secundele-s undeva Prin memoria mea temporara Un soi de fotografii fara culoare. In loc de rama mi-au turnat Un val subtire de eternitate Si atingeri cu vise. Am sa ma asez De acum inainte Pe noptiera veche a tuturor bunicilor din lume Sa le servesc diminetile singuratice Cu caldura si timp infinit.
8 poezii, 0 proze
Ianosi Arthur-Anton
Revin cu date biografice in cursul saptamanii viitoare...daca numai asa pot fi luat in serios Nascut toamna...spre dimineata...galagios...si am crescut.
3 poezii, 0 proze
Dimineți cu grauri
de Angi Cristea
se scaldă vrăbiile la cișmea, gureșe ca diminețile în lan nu dormi ai părul plin de grauri iar ochii, fluturi de o zi, sclipesc dorm flori în glastre ți-am asezat emoțiile în sertar tristeți de lună...
Mătură vara
de Pestrea Ion-Daniel
Curtea de piatră pătrată. El înlătură rămășițele verii, Cu mătura graminee, de sorg. Firimituri de la banchetul Zburătoarelor. Festinul graurilor grași, Aici s-a ținut. Aripi. Multe aripi de insecte....
Triburi și cratere IX
de Pestrea Ion-Daniel
Jory se vântura prin curte, cu o mână fermă și alta bleagă la spate, echipat de scandal, în blugi retezați deasupra genunchilor, din care atârnau ațe, și un tricou uzat cu mici găurele, prin care se...
Precum o fiară
de Nincu Mircea
precum o fiară, timpul m-a-încorsetat în mine. în brațe mă cuprinde cu mâinile-i obadă. rece, adânc, sinistru, un șarpe prin ruine, mă-închide în ființă ca ușa într-o poartă. pe scaunul de piatră...
exerciții de scriere
de Emma Greceanu
după amiază de luni, oameni ieșind sau intrând, străzi înguste cu rezonanță de biserică, amănunte capitonând iluzii, senzație puternică de apartenență, combinată cu insațietate, zi ca oricare alta....
Eu sunt cerul...
de Oana Izbașa
Norii ard cerul, găurindu-l cu fumul lor, cu otrava viselor... și doare. Mă doare. Eu sunt cerul... și am nori. De multe ori a apus soarele pe mine. Am asistat la moartea și renașterea lui infinită,...
Vizită
de Mihai Sava
Tu, Ioan (și tu, Ioană) Las semn de carte, aruncat Spre poarta ce-mi tot cere vamă, Un loc de dat cu capul Mai pătrat. De sub pleșuvul meu dovleac Plin de semințe aiurii Închin în timp ce râd și tac...
Doamna mea, mama inocentelor iubiri
de Bogdan Gagu
îmi putrezește sufletul într-o umbră de-a fi un balet mecanic servit într-o cupă de argint aurită, mi-e glasul forțat de un blestem ca un vierme un giuvaer furat de la o moașă zidită între ruinele...
Timpul
de Țenche Mircea
E oare un buchet de flori Sau te așteaptă doar să mori? Pe mâna ta acum un ceas Și mâine poate un inel Nisip din dune fără glas, Ți-a mai rămas doar un cercel... Rămâi în mine încă o zi Și-apoi tu...
În altă viață
de Victoria Andreea Bozgan
Îmi pare de ieri și puțin de azi Că viața pe care o trăiesc nu e a mea Parcă aș fi închiriat de undeva Un costum de carnaval mult prea mare Și atunci iau acul si ața de culoarea potrivita și încep...