Cristina Martiuc

A închis ușa în urma lui, dar a uitat să o încuie, iar el, întotdeauna va intra ca un musafir nepoftit doar pentru a face puțină mizerie, într o cameră unde o fată se străduiește să o

ne-am luat rămas bun într-o zi ploioasă- și-a fost ca și când în mine se gravau, dezordonate emoții într-aiurea plutind, ca o sfoară de zmeu fără mânuitor rămasă

Încerc să uit grilajul dincolo de care zburau păsări și morți ce mi se turnaseră în brațe prea multe era dimineața când frunzele plângeau o inimă subțire cu un perete de

Era atât de ușor atunci să fi facut un gest ordinar, mic... aș fi inchis ochii, ai fi trântit ușa și m-aș fi întors de unde am plecat... Dar, mă ierti sau nu, nu mai pot... M-am rugat pentru

Mi-a zis că sunt o curva și mi-a aruncat banii pe masă. A ramas în pragul ușii cu spatele la mine și a început să râdă. Avea proasta impresie că triumfase în fața nimicniciei mele. Nu am

Bec, veioză, lumânare, liniște, noapte, lună, stele, doi, unu, cuvinte, imagini, vise, muzică, departe, aproape, mare, munte, lumină, licurici, dealuri, flori, ploaie, curcubeu, culori, picturi,

Acuma stau și mă gândesc cu melancolie, Că n-ai rămas decât o umbră din ce ai fost înainte. Te pierzi în a jocului fantezie, Iar eu privesc spre un nou punct și te ascult cuminte. Te-ntorci

Plouă...Mii de gânduri mii se amestecă în minte... Trebuie să fac ceva să scap... Nu mai simt nimic 3 minute. Da...Trebuie să plec...Îi mai zic încă o dată că-l iubesc...Nu simte, nu știe, nu vrea,

..și chiar mă vei uita pân\' la sfârșit când al meu nume se va pierde-n ceață când până și lumina se dezvață și-și odihnește mersul ostenit... și..te vei depărta de gândul meu.. și toate se vor

Ea :singură. El și ea :rar. Ea:singură. Ei Și viața :a mea , a ta , a celorlalți. Fragment. În camera aceea imensă, goală, cu pereți inalti. Marea Pusă pe panză. Tăcută, cuminte, timidă,

Și-atunci când îți e greu . Și-atunci când ai cea mai proastă zi din viața ta e bine . Și-atunci când ești la pământ , pentru că plangi , vrei să te izolezi și să aculți o melodie care te

Stau în apă pân`la brâu, așteptând salvare. Așteptând scăparea, sarea, marea. Dar am așteptat prea mult...și nimic. Totul s-a dus. Un val răsare când altul se topește, În

Tăcerea ta este un răspuns, o pedeapsă, un strigăt de indignare, sau rodul unui gând ascuns de a trage între noi perdeaua țesută de uitare? Ce vifor a trecut prin sufletul tău de ți-au înghețat

Tuturor ni s-a întâmplat să furăm clipe din viața celorlalți și chiar din a noastră spunându-ne că merită. Alții ne-au furat parcă în joacă clipe din viața noastră, dându-ne în schimb impresia că

Aș vrea într-o zi mohorâtă să-mi zâmbeștiși să te gândești că în acea clipă ochii mei îți pictează chipul cu acuarela irișilor. Aș vrea să răsufli o șoaptă care să-mi azvârle pictura din

Nu uita cuvintele medicului, iubește-mă mai puțin, un gând din zece pune-l în staniol în fiecare zi, caii să nu alerge la trap doar în plimbare, la pas, florile să nu-și arate nectarul, doar

Ia-mă de mână și trage-mă lângă tine Adună-ți gândurile și transmite-mi mii de emoții Plănuiește sărutul perfect și lasă-mă să mă bucur de el de infinite ori Ascultă-mi fiecare șoaptă și

M-am jucat azi prin cuvintele tale zale de vânt le-am făcut să-mi parfumez cu ele libertatea-n petale câtă adiere de sens în fiecară vorbă gravată pe coapsa zilei precare și niciun

Pornesc la drum cu premisa că voi scrie un tratat despre Zburătorul, și nu o carte,deși ar fi multe de spus. Acel ultim cuvânt a avut o rezonanță puternică în capul meu. Care cuvânt?Nu mi-l

Am așteptat atât de mult fiecare clipa de fericire, de izbânda si uitare. Am așteptat neîmplinita dorința, nespusa vorba si nebuna iluzie. Am așteptat ca tot neajunsul minții mele sa se transforme în

Totul a început noaptea trecută, cănd într-o cutremurătoare liniște stăteam cu ochii ațintiți spre ceasul vechi de pe peretele cenușiu si vedeam cum minutele se scurg fără a-mi da seama de tărzia

știai asta când m-ai găsit legănăndu-mă indecent într-un mugure de arțar năuc, așa cum te știu, te-nsingurai în pădure pentru a-ți umbri așteptarea asta năvalnică mi-ai sculptat

Încă îmi amintesc cum ...pașii tăi răsunau înfundat pe covorul gros și ros de vreme, în timp ce te îndreptai încet spre mine. Și mă priveai in ochi și ochii tăi erau două cavități goale, pline până