Poezie
Amorțit în mare
experiment
1 min lectură·
Mediu
Stau
în apă pân`la brâu, așteptând salvare.
Așteptând scăparea, sarea, marea.
Dar am așteptat prea mult...și nimic.
Totul s-a dus.
Un val răsare când altul se topește,
În zări, totul este pustiu
Amintirea plutește, ploaia pornește
Și eu aștept ca apa să mă-nghită
Căci tu nu vii, eu nu respir
Și eu ma-nec si vreau să vii să mă salvezi din acest pustiu.
Vino. Salvează-mă de mine.
Scapă-mă de egoism,orgoliu și încăpățânare.
Amorțit în mare, plutesc
În derivă sper să mă regăsesc.
Ps. Acest text a fost scris într-o încercare de mai multe idei ce pot constitui o poezie, cu un fir logic. Fiecare vers este scris de o altă persoană. \"Amorțit în mare\"-încercam și noi.
022456
0
Text slăbuț, nu are nici măcar firul logic de care vorbești. nu știu cum și de cine e scris textul, dar încearcă să păstrezi logica mereu. Nu scrie într-un anumit fel doar pentru că sună mai bine decât în alt fel, pentru că e de suprafață. Vezi că aici sunt lucruri care nu au niciun sens:
\"Așteptând scăparea, sarea, marea.\"? Păi de ce mai aștepți sarea și marea dacă ești în mare?
\"Dar am așteptat prea mult...și nimic.
Totul s-a dus.\" Așa..și?
\"Un val răsare când altul se topește,\" cum adică se topește valul?
\"Salvează-mă de mine.\" Florin Chilian. Lui îi iese altfel cu formula asta
\"Amintirea plutește, ploaia pornește\" mult prea facil. Spune altcumva
\"În derivă sper să mă regăsesc\" huh?
nu te supăra pe mine și ai mai multă grijă.
Raul C.