Niculescu Ioana

Azi vreau să fii tu, colțul meu de lume, Cu gustul amărui să mă pătrunzi, La poarta sufletului cu rele și cu bune, Să uit de mine, atunci când mă cuprinzi. Un trandafir pe trupu-mi plin de

Mă întrebam mereu dacă sunt val, Dar șoapta se auzea atât de clar, O să înțelegi doar la final, Vei fi o carte numai cu sumar. Mă întrebam mereu dacă sunt răsărit, Un vânt pribeag il auzeam

De aș putea să uit,cumva... Să uit de mine si de tot, Să ma ascund dac-aș putea, În cel mai îndepărtat colț. Plătesc cu lacrimi,suferința Că aș fi putut să fac mai mult Îmi e atât de goală

Am uitat să-mi simt sentimentele, Le țin în mână și mă dor, Pășesc pe vârfuri, Ca să nu ma trezesc la viață. Mi-e sufletul atât de gol, Încât și ecoul e spart... Un suflet plin de

Privesc departe, privesc in lung Si simt a mea durere, As da orice sa pot sa ajung Sa uit de-a ta tacere. E peste drum,si numai ea Ma stoarce si ma leaga, Sa dorm incerc,sa pot

Azi , dragul meu, vreau să spun, Lumii întregi despre iubirea noastră, Despre lumina din ochii noștri, Atunci când ne privim cu pasiune, Despre strălucirea intensa, Emanată de două jumatăți

Am sufletul prins între două lumi, Nu văd lumina și nu simt pustiul, Creste muntoase imi par înflacarate, Am sânge pe talpi și spini în cuvinte. Aștept cuminte frământând silabe Ce cântă în

Mi-am luat liber de la viață, Azi vreau să zbor foarte sus, Mă înalț am promoroacă pe față, Și volumul la boxe redus. Doar inima-mi bate nebună, Sunt sus, mai aproape de cer, Se opropie

Iluzie Spun că am totul, dar simt că n-am nimic, Cred că stiu totul, pe mine azi mă mint, Sunt o fantasmă oarbă, din mare mă ridic, Imi semăn leit mie, doar inima nu-mi simt. Să invăt din

E noapte adâncă afară, Mă simt ca o casa pustiită , Încerc să-mi impun, iară..si iară, Că dragostea-i oarbă și mută. Mi-am vândut mândria, pe albe parale, Cerșesc fără rușine iubire si nebunie

Sonet de primăvară, Eram trist, ziua se termina obișnuită, O zi normală de primăvară, Dar deodată a devenit însorită, Când te-am auzit prima oară.. Cântecul ți-a pătruns adânc în mine, Am

Sensul Vorbelor, Sunt vorbele din miez de noapte, Sunt vorbe ascunse-n tainicele șoapte, Sunt vorbe fără amăgire, Sunt false vorbe de iubire…… Sunt vorbe care-ți fac plăcere, Sunt vorbe ca

Răspuns la visare....... Mi-e visul ferecat în lanțuri grele A sufletului funii împletite Ești fermecat de zbaterea genelor mele Și a dorințelor trăite În ochii mei ești o sclipire În

Cânt de trubadur Și n-am să pot să-ți cânt iubirea, In slovă de mărgăritar, Căci graiul și-a pierdut menirea, De trubadur zglobiu, sprințar.... Și nu mai pot să umplu stropii, De apă

PAȘAPORT PENTRU ETERNITATE Mi-e sufletul fugar, Spre o lume cu rele și cu bune, Și nici nu stiu măcar, De ce alerg spre-această lume...... Rutina zilnică-mi strămută, În ea sunt vise și

Sunt aici Bună dimineața, aromă de cafea, Mă cert cu tăcerea razelor de soare, Fiindcă nu m-am trezit pe perna ta.. Și fiindcă când ești aici e sărbătoare. Pașii mei nu se îndreaptă spre