Poezie

DE VEGHE

1 min lectură·25 ianuarie 2010

Mediu

E noapte adâncă afară,

Mă simt ca o casa pustiită ,

Încerc să-mi impun, iară..si iară,

Că dragostea-i oarbă și mută.

Mi-am vândut mândria, pe albe parale,

Cerșesc fără rușine iubire si nebunie ,

Sunt sclava tacuta a chemărilor tale,

În nopți frământate de agonie.

Mi-e sufletul ud de lacrimi deșarte,

Mă vând și mă cumpăr la colț de stradă,

Un pas și-o eternitate ne desparte,

Un poem și-o scrisoare banală.

Mi-amintesc cum mă priveai la-nceput,

Topit și fara suflare mă atingeai,

Ai transformat toate astea-n trecut...

Și nu mai sunt eu...colțul tau de rai!

Ghemuită adorm, așteptând un miracol,

Dar dimineața realizez ce-mi doresc,

În viața ta sunt doar un obstacol,

Pe care-l pașesti atât de firesc....

002.187

Niculescu Ioana. “DE VEGHE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/niculescu-ioana/poezie/13925449/de-veghe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.