"Ca o curva proasta..." – 21985 rezultate
0.02 secundeMeilisearchdespre-teatru-si-poezie
Teatrul ca poezie si poezia ca teatru
de jkloungsuh
Bebeisme-şi-şosete
Bebeismul este definit ca lingușeală și gângureală
de sophie polansky
Dan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
alex robu
imi fac masteratul in filologie. m-am apucat sa scriu poezie in anul ii de faculta, dupa ce am dat de un om cu care nu cred ca o sa pot fi impreuna si voiam sa ma dau in spectacol in fata lui. in rest, citesc, ascult muzici misto (portishead, bjork, radiohead, king crimson et al) ies cu prieteni la care tin ft tare si ii stresez de depresat ce sunt de vreo 2 ani (ies cu ei ca sa nu innebunesc, ca sa ma tin cumva in comunitatea lor, sa iau un pic de caldura de la ei). mail: lxrobu@yahoo.com mess: lxrobu
12 poezii, 0 proze
Bogdan Nicolae Groza
doar semne de întrebare îmi pun când trebuie să răspund cine sunt. în rest, un om ce căuta cîndva o lumină si a găsit foc în răceala celorlalți. m-am "justițiabilizat" din când în când, dar asta pentru că am avut cândva posibilitatea de a ma juca de-a juristul. Vârsta variabilă. Când imatură, când prea înaintată. Azi am cam trecut de 40 ani; mâine poate voi împlini 25; iar poimâine voi fi un bătrânel simpatic de vreo 9 ani, că de, voi da și eu în mintea copiilor odată și odată, dacă n-am făcut-o cumva. Am mai parcurs și alte etape ale vietii, cu fiecare încăpățânare de a mă revedea în oglindă, însă nu vă spun nimic altceva despre ele din cauza ridurilor din suflet. Am ca referinte "Pasărea din tâmple", "Evadările unui poet domestic" și puteti liniștiți să mă strigați cu apelativul "Bă, Bogdanule!" Și o cărticică mai nouă ”Poetul se duce. Poemul seduce...” Am cochetat și cu proza "Life. Love. You!" mai mult din curiozitatea de a vedea dacă am atracție față de ea, și ea față de mine....
592 poezii, 0 proze
grecu ioan
Venim singuri pe aceata barca ancorata in marea vietii pe care unii o numesc traiectorie personala sau destin;dar eu ii spun simplu:sansa.Viata mea este o continua cursa spre infinitul posibilitatilor si a ocaziilor.Viata este o loterie a sanselor! M-am nascut nu demult,cu ganduri tinere,dar cu aspiratii mult mai batrane,eruptii vechii isi au inca ecoul in mine,cel caruia ii place filozofia,poate ma intelege.E foarte greu sa faci un rezumat al propiei vietii,cand aceasta e de doar 16 ani,fara sa ai sentimentul ca omiti ceea ce e important,chiar daca spui doar banalitati! Poate ca sunt un introvertit,dar atata timp cat sunt eu pot face orice,chiar imposibilul!!!!!
3 poezii, 0 proze
Dara Blu
joaca de-a filologia patru ani, dupa care am vrut sa devin judecator pentru a face dreptate celor dezmosteniti de soarta... soarta a vrut sa fiu consigliere. de atunci sunt aninata intre lumea cenusiu concreta si lumea abstracta minunat de albastra. "Pe drumul vietii, in drumul meu firesc, Am vrut sa ard, decit sa stralucesc. Si cind pe cer i-a stralucit cuiva o stea, M-am bucurat ca de izbanda mea" (autor ne-retinut).
147 poezii, 0 proze
ingrid klondike
Nu sunt mai mult decat o modesta degustatoare intr-ale poeziei... pana acum , nu am avut sansa sau inspiratia de a putea scoate capul dintre miile de amatori care trag poezia de maneca la fiecare colt de birou... si evident, de a ma oferi , dezgolita de arogante si poticniri unui public cat de cat cunoscator asa ca , fara a avea pretentia ca as curta poezia , profit de generozitatea spatiului virtual pentru a-mi linisti si pshihanaliza printre taste , gandurile
24 poezii, 0 proze
Gusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
Eftimie
CRONICA LUI EFTIMIE Cronica lui Macarie , ca cronica oficiala a lui Petru Rares , avea menirea sa glorifice personalitatea acestuia. Scrierea lui Macarie inaugureaza in literatura slavo-romana un gen nou al cronicii, necunoscut in tarile noastre pina atunci. Cronica lui Macarie este o cronica literara. Cronica lui, si in mod cronologic, si ca maniera literara a fost continuata de catre egumenul Eftimie, care scrie o cronica cu date de la anul 1541 pina la 1553. Nu se cunoaste bine cine a fost Eftimie si unde a fost egumen. Cronica lui Eftimie s-a pastrat in acelasi sbornic de la Kiev de provenienta din Slatina Moldovei. Eftimie arata, la inceput, ca el continua “opera si osteneala” episcopului Macarie, din porunca domnitorului Al.Lapusneanu, descriind “ce s-au intimplat de aci inainte … pe scurt, ca nu cumva cu trecerea vremilor sa se cufunde si acestea in adincul uitarii”. Eftimie povesteste, in acelasi stil retoric, faptele din a doua domnie a lui Petru...
0 poezii, 0 proze
Gabriela Negreanu
S-a născut la 06 iulie 1947 Gabriela Negreanu (1947-1995) ar fi împlinit anul acesta 60 de ani dacă nu ar fi ales să se sinucidă, încă tânără fiind, la mijlocul anilor '90. Am descoperit-o destul de târziu pe această poetă aproape de tot uitată, din antologia masivă a lui Marin Mincu (Poezia română actuală, vol. II). Gabriela Negreanu, situată cumva la granița dintre 70-ism și 80-ism, mi se pare astăzi unul dintre cei mai autentici poeți ai ultimelor trei decenii și una dintre vocile care simt că au contat în evoluția Marianei Marin. Gabriela Negreanu i se aseamănă în multe privințe lui Madi Marin: convulsii, traume, o sensibilitate rănită și o inteligență scăpărătoare, destin tragic, posteritate încă incertă... Gabriela Negreanu face cumva legătura între Magda Isanos și Mariana Marin, două dintre cele mai importante prezențe poetice feminine din istoria literaturii noastre. A publicat mai multe volume, dintre care: Paul Valery și modelul Leonardo (1978), debut bine primit de critică;...
11 poezii, 0 proze
marius ciobanu
Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.
33 poezii, 0 proze
Ca o curva proasta...
de Ana_Maria_Constantinoaia
Ce norocoasa ai fost ca l-ai avut, dar din pacate pentru tine l-ai pierdut fiindca ai fost prea egoista si fraiera. Nu ai stiut sa-i dai sentimente placute, fericire. Sau poate da, dar pentru un...
Ce-as fi
de Ana_Maria_Constantinoaia
Fara tine cred ca as fi ca un castel de nisip ce se darama la prima talpa ce il calca. As fi ca un copil neajutorat ce s-a pierdut de parinti pe plaja din Vama Veche si acum plange de mama focului in...
chestiuni lirice
de Dana Mușat
chestia cu nr.1 alerga aproape să se impiedice și să cadă cu fața în vreo flegmă ar fi fost amuzant să-l văd cu spuma între ochi plângându-se că e scârbos alerga atât de repede încât atunci când a...
coca
de Leonard Ancuta
piața romană & coca le-am descoperit deodată dar separat ai putea spune că lucrurile bune nu se întîmplă împreună & poate de aceea ne despărțim noi oamenii că de multe ori vrem să fim buni separat,...
coca
de Leonard Ancuta
piața romană și coca le-am descoperit deodată dar separat ai putea spune că lucrurile bune nu se întîmplă împreună & poate de aceea ne despărțim noi oamenii, din angoasă cum spunea freud, se petrece...
La Buturugă
de Doru Mihail
Mă duc spre Cişmigiu, şi-n urechi îmi urlă "Paranoid" de la Sabbath. Bateristul e belea, iar Ozzy... tata-lor! Trag cu silă dintr-un Lukey, dar parcă mi-e dor de-un Carpaţi fără filtru, din ăla...
Din anturajul lui Taica Toporu’
de george vasilievici
(unu) - Buna ziua, aveți carne de om? - Sigur, tocmai au adus carne proaspătă de prunc azi dimineața, de la Pitești. - Ooooo, minunat, de la Pitești. Anul trecut am cumpărat carne de elev de la...
Povești de curentat copiii
de serban georgescu
În cimitir doar cruci de piatră. Ca și inimile celor care le-au conceput. Limacși. Inimi de limax. Priviri, atitudini de limax... ”Mi-e dragă viața” se spune într-un cântec. Dar motivele pentru care...
