Poezie
coca
variantă răsucită și adăugită
5 min lectură·
Mediu
piața romană și coca le-am descoperit deodată dar separat
ai putea spune că lucrurile bune nu se întîmplă împreună
& poate de aceea ne despărțim noi oamenii, din angoasă
cum spunea freud, se petrece în noi separarea dintre
excitația somatică sexuală & cea psihică, și eu încă nu înțelesesem
că îndrăgosteala și sexul sunt distincte, așadar iată-mă
la momentul înțelegerii, cînd se făcea în mine transferul
nevrozei de angoasă în împlinirea pulsiunilor erotice, cum spuneam
mai întîi romana, apoi coca & a fost exact cum aș fi deschis
ambii ochi deodată & cînd cu stîngul vedeam cheta,
cu dreptul vedeam coca, în loc de facultate împărțeam zîmbete
la gura de metrou de la coloane în romană unde aruncam vorbe
de parcă aș fi aruncat cîștigător potcoava pe piron, ca în copilărie
iar pe coca am văzut-o prima oară citind pe un calorifer de cămin,
în grozăvești, nota ceva într-un caiet, mai tîrziu am aflat că era un jurnal
avea o lumină de umbră de cretă, coca, și buzele ei de 17
erau deja milenare, tunsă zero și cruce-n ureche,
slabă ca o votcă contrafăcută, dar cu o putere care sărea din ea
ca o explozie invizibilă, pe vremea aia mă vedeam cu moonix
fata descoperită miraculos în discoteca preoteasa
dansezi cu mine, i-am spus, nu, mi-a răspuns ea, păi de ce?
pentru că nu am chef, a ricoșat ea – aaa, poate că te crezi vreo tipă
specială, neînțeleasă, superioară și lipsită de atenția cuvenită,
pentru că ești genială și ultrafrumoasă deși în fond nu ești
femeia cu sufletul în spirală, ești o linie dreaptă pe care poate
merge și-o gîscă proastă și apoi i-am spus că de fapt e un fragment
dintr-o viață anterioară, în care cineva a scris asta într-o carte
și apoi am făcut dragoste în cișmigiu și mi-a spus că dragostea
e un curcubeu, important doar cînd e pe cer, cînd dispare, dispare
& așa am cunoscut-o pe coca, în barul new-york din grozăvești
eu mi-am luat două sticle de vin și un singur pahar ea era singură
la singura masă ocupată în bar, pe pereți era celebrul manhattan
și totul părea îmbibat în regret, eu eram cu inima sfîșiată de moonix
își spunea așa pentru că se considera fiica lunii, lorelei din deltă
cea care ademenea pescarii să le soarbă id-ul vital, cum mi-a făcut mie
& era coca, care a venit la mine la masă care a cerut să se așeze
& să bea cu mine pentru că vedea pe fața mea că mă săruta moartea
& coca m-a întrebat dacă stau singur, apoi mi-a spus că n-are
unde să doarmă & dacă o primesc la mine, i-am spus că sunt singur
în cameră, așa am ajuns la mine, unde mi-a zis că ei îi e frică
să doarmă singură în pat, așa că vine lîngă mine & n-a trecut mult
& a zis că nu poate dormi îmbrăcată lîngă un bărbat așa s-a întîmplat
& atunci am ținut pentru cîteva momente în mine durerea ei mai mare
decît a mea, atunci cînd am văzut cicatricile de pe spate, de la bici
atunci cînd am înțeles frica ei cînd a fugit de acasă la 13 și la 14 muncea
în cea mai veche breaslă din lume, iar atunci avea 17, era iubita unui arab
care o bătea, o dădea prietenilor & o chema coca dar i se mai spunea
cocquita sau cocuța & de pizda ei m-am lipit cu obrazul ca de obrazul
unei fecioare, coca nu luase niciodată coca, dar fusese pe heroină
& scria un jurnal al durerii de parcă îl scria murind la fiecare cuvînt
nimeni nu m-a futut pe mine, eu i-am futut pă toți pă care i-am vrut
nu care m-a vrut ei, am în pușculiță juma din grozăvești, cu peleurile lor
fleșcăite, spunea coca, dar tu ai fost altfel, tu m-ai adus la tine să dorm
m-ai pus în alt pat & te-am văzut plîngînd după o fantomă, d-aia
te-am futut și te-am exorcizat și chiar așa a fost, a scos durerea din mine
a împăcat angoasele care măcinau ca pietrele de moară
impulsurile erotice & sexuale, dragostea & sexul
& în dimineața aia mă simțeam de parcă aș fi prizat prafuri vindecătoare
angoasele mele se aliniaseră ca planetele & îmbrăcasem tricoul fericirii
așa era coca, nu citise nicio carte niciodată, cum spuneam
era virgină, dar găsea mereu un dans al clipei să vorbească & să se miște
să spună ca șișul tot ce-o durea & n-o durea faptul că e o curvă,
ci că e o curvă proastă, că ar trebui să termine liceul lăsat acu cinci ani
apoi să facă facultate, la biologie vrea, că își dorea să-i explice altcineva
decît dumnezeu ce e viața, că viața e numai & numai durere
& îți trebuie o mie de vieți ca să pui un zîmbet la final de caiet.
05862
0
atunci am ținut pentru cîteva momente în mine durerea ei mai mare
decît a mea, atunci cînd am văzut cicatricile de pe spate, de la bici
Până aici
scria un jurnal al durerii de parcă îl scria murind la fiecare cuvînt
În rest, îmi pare proză poetică sau nu știu cum să definesc. E o vibrație de Salinger aici. Mie îmi place stilul. Și apreciez (iar nu vei fi de acord) că spre deosebire de mimosa pudica, aici partea "vulgară" (scriu așa din lipsă de alt termen acum pe moment) e mai bine dozată, servind scopului narativ și integrându-se armonios.
Ai scris în grabă la subtitlu: varinta
Lorelay se întâlnește mai rar ca forma, mie îmi place Lorelei. E ceva subiectiv, ca si întreg comentariul, desigur. Dar poate ar merita dezvoltat textul ca povestire.