Din anturajul lui Taica Toporu’

(unu) - Buna ziua, aveți carne de om? - Sigur, tocmai au adus carne proaspătă de prunc azi dimineața, de la Pitești. - Ooooo, minunat, de la Pitești. Anul trecut am cumpărat carne de elev de la Pitești, e altceva dom-le. E fragedă, nu ca la Bacău. - Care Bacău, doamnă, noi ne respectăm... Ãștea de la Bacău ne livreaza numai carne tare, nu știu ce întorc, prepară bătrâni, sunt nesimțiți, aduc carne de pensionar sau o amestecă cu carne de câine. Sunt cocalari, da-i în morții măsii, noi nu aducem decât carne fragedă, avem un reprezentant la Constanța, Taica Toporu’. Vara trecută ne-a livrat vreo doua tone de carne de curvă la mâna întaia, albă, proaspătă, avem și un colaborator la Mamaia, ne aduce numai carne de copil, oase moi, sânge proaspăt, doriți și niște sânge de fetiță? - Da, chiar am adus un borcan de zece kile, vreau niște sânge, dacă ziceți că e proaspăt. Nu de alta, dar săptămâna trecută am cumpărat niște sânge de muncitor, de la un măcelar mai șmecher. Și ce credeți, am luat țeapă. Era amar sângele. - Cum să nu fie amar doamnă, așa e sângele de muncitor, amărăciunea vieții, multă muncă, bucurii puține, nevoi și chin. Altceva e sângele de cucoană blonduță și fină sau de poponar durduliu. Sau de șmecheraș cu post la adăpost, dacă stiți. - De unde să știu, că nu prea se găsește... - Daaa, nu prea se varsă, dar e dulce, vai mama lui... Oricum, nici noi nu ținem sânge rău. Ieri măcelarul nostru a spintecat zece eleve de la colegiul Codreanu de la Timișoara. E cald încă, sângele vreau sa zic, doriți? - Da, vreau cinci kile de sânge de la Timișoara și mai vreau niște mușchiuleț, dacă aveți... - Oooo, la noi mușchiulețul e proaspăt tot timpul. Avem mușchi de prunc sau dacă doriți, ceafă de mamă. - Perfect, cât e ceafa de mamă? - Zece mii... - Dați-mi două kile de mamă si dacă aveți niscaiva degete, copiilor mei le place la nebunie. - Da da, cum să nu, avem degete proaspete, de la mână sau de la picior? - Vreau zece degete de la mână și vreo patru de la picior. - Cum să nu, vă aduc îndată... Mai doriți și altceva? - Da, niște creier... - Ați nimerit perfect, tocmai am primit un container cu creier de la Taica Toporu’, încă mai sângerează. Cât doriți? - Vreau zece kile de creier si dacă aveți ceva inimă? - Nu, inimă nu mai avem, s-a terminat. Altceva? - Cum, nu mai aveți inimă? - Nu, îmi pare rău, nu mai avem inimă, n-am mai avut demult inimă... - Păcat... (doi) - Ce mai faceți, domnule Polcovnicu, ați mai ajuns pe la Sighișoara? - Nu, doamnă, ne-am întors de la Băile Herculane, am ajuns pe la Odobești dar ne-am reținut nu departe de Ivancea, fără voia noastră. - Cum așa? - Ei, o nimică toată, am lovit un copil într-o comună, în Hordeni parcă, era un boschetar amărât. - Cum așa? Ați intrat în el? - Da, am intrat în el, dar nu l-am omorât, aveam viteză prea mică, vreo treizeci la oră și conducea nevastă-mea, Oana, curvă proastă, n-a putut să termine treaba. - Daaaa, femeile sunt tare neîndemnatice, nu sunt în stare să ducă o treabă până la sfârșit... - Aha, a trebuit eu sa urc la volan ca să-l termin pe boschetar, am trecut peste el de vreo doua ori, dar n-am reușit. Pâna când nu i-am dat în cap cu levierul nu și-a dat duhul... Nevastă-mea a încercat sa-l încarce în portbagaj, stiți cum e, se apropie sărbătorile, foamea e mare și e mai la îndemână să dai într-un catâr pe stradă decât să cheltuiești la supermarket, să dai juma’ din salar pe tot căcatul. Nu merită... - Da, bineînțeles, la prețurile astea, nu merita sa-ți storci buzunarele. Si noi cu Olga, nevastă-mea, l-am fiert pe Andriușa, cel mai mic, ca să nu ne facem de râs, au venit pe la noi o grămadă de prieteni... - Andriușa, cel mai mic? - Da da, oricum nu era mare folos de la el, stătea toata ziua și scria poezii, mare folos, i-am dat cu ciocanul în cap, ce pula mea, că doar n-o să țin în casă un inadaptat. Măcar frate-său mai mare, Vasile, e măcelar la Sinaia, ne mai asigură cu o bucată de pensionar, dar ăsta micu, da-l în morții măsii. - Nu, eu nu sunt de acord, și fiică mea, Leana, scrie poezii, dar nu i-am dat cu ciocanul în cap, i-am tăiat numai un picior, de sărbători. Mai bine mutilată decât moartă... - Într-adevăr, mai bine mutilată decât moartă, iar în afară de asta, ajunge și pentru altă dată. (trei) - Mama... - Da, scumpul meu.. - Da unde-i tata? - E plecat la război, dragul meu. - La război? - Da puișor, la război... - Dar ce face el acolo? - Cum adică ce face, luptă pentru noi, ca să avem ce mânca și unde trăi, ca să nu vină peste noi nimeni să ne fută. - Ce să facă? - Să ne fută... - Ce-i aia să ne fută? - Să ne fută, adică să-și bage pula în sufletele noastre. - Dar nea Igor, care vine pe la noi în fiecare sâmbătă și te călărește ca pe o curvă, el ce face, nu ne fute? - Da, dar el mă fute numai pe mine, nu fute poporul și nu ne fute în suflet... - Da, mamă, dar care e deosebirea dintre suflet și pizdă... - Nu stiu dragul meu, tu ești prea mic să pui asemenea întrebări. Du-te la culcare!