Gusa Monica Elena

Nu mai rămăsese Decât cenușa Din care ieșeau ostenite Șuvițe de fum. Amfora veche- Din lemn Arsese. Împreună cu misterele Din pântecul ei... Mi-a vândut-o Un anticar. Zicea că e

Sambata, pe 17 iunie 2006 a disparut dintre noi domnul Florin Marinescu, sau asa cum il stiu cei de pe site, Florin(cycas)... A murit cum a vrut si cand a vrut... dar... de ce? Asta nu stiu daca

Toamna și-a așternut frunzele moarte... Încă mai cad ușor, ca niște șoapte. Cadavrele lor zac într-o groapă comună. Trupuri uscate pământul rece adună. Atunci când viața ne lovește Sufletul ca

Azi-noapte am întâlnit o fantomă de gheață Plutind într-o rece și densă ceață. Pe undeva, între spațiu și timp, pendulai... Tăceai, mă priveai. Privirea ta caldă, care sfida întunericul din

Privește, iubite, un septembrie palid... Un septembrie cu miros de noroi, Ce-și flutură frunzele în dulcile ploi. Am îngenunchiat pe pământul primului sărut. Și te-așteptam. Ce trist! N-ai

Ne-am dus purtați prin noapte Și vorbind numai în șoapte Spre-un cimitir uitat de lume Pe cruci nu se mai vedeau nume. Și liniștea-i morbidă de-un țipăt a fost ruptă De-un suflet damnat ce se

Cameră goală presărată cu liniște adâncă. Fereastră. Priveliște: o rece stâncă. Tu-la un capăt al orei. Eu-la celălalt. Miros încins... de asfalt! Stăm de vorbă fără gesturi, mișcări,

M-ai învățat să mă ador Și să iubesc ce-i efemer, Iar timpul m-a-nvățat să mor. Se-aprind regretele și pier. Dar tu, om trist, rătăcitor, Ce-admiri o clipă de mister, Nu ai iubit ce-i

Ce sunt eu in lumea asta de nimic? De ce indraznesc sa iubesc, sa rad, sa plang, sa respir, sa scriu? Nu scriu cu diacritice pt ca pur si simplu \"nu-mi vine\". Defapt nici nu stiu de ce mai scriu.

Deasupra e un cer arămiu. Sub el zace orașul pustiu. Luna apare în sânge... Natura moartă plânge. Totul este în penumbră... Se așterne noaptea sumbră, Printre stele ne veghează Luna care