Poezii

Nu mai rămăsese Decât cenușa Din care ieșeau ostenite Șuvițe de fum. Amfora veche- Din lemn Arsese. Împreună cu misterele Din pântecul ei... Mi-a vândut-o Un anticar. Zicea că e

GEGusa Monica Elena

0

0

Un zâmbet trist cu strălucire rece Și-un ceas nebun trecut de ora zece... O privire adâncă pierdută în neant, Un aer dur și deseori savant. Vorbele sfâșie cu sălbăticie Trădare, minciună,

GEGusa Monica Elena

0

0

Toamna și-a așternut frunzele moarte... Încă mai cad ușor, ca niște șoapte. Cadavrele lor zac într-o groapă comună. Trupuri uscate pământul rece adună. Atunci când viața ne lovește Sufletul ca

GEGusa Monica Elena

0

2

Azi-noapte am întâlnit o fantomă de gheață Plutind într-o rece și densă ceață. Pe undeva, între spațiu și timp, pendulai... Tăceai, mă priveai. Privirea ta caldă, care sfida întunericul din

GEGusa Monica Elena

0

0

Privește, iubite, un septembrie palid... Un septembrie cu miros de noroi, Ce-și flutură frunzele în dulcile ploi. Am îngenunchiat pe pământul primului sărut. Și te-așteptam. Ce trist! N-ai

GEGusa Monica Elena

0

0

Tu, înger stins și prăfuit, Prea obosit să zbori alene, Cu ochii triști, încremenit, Mi te strecori în vene. Pătrunzi în sufletu-mi rănit Și mă absorbi în tine. Mă scurg și pururi m-ai

GEGusa Monica Elena

0

7

M-ai învățat să mă ador Și să iubesc ce-i efemer, Iar timpul m-a-nvățat să mor. Se-aprind regretele și pier. Dar tu, om trist, rătăcitor, Ce-admiri o clipă de mister, Nu ai iubit ce-i

GEGusa Monica Elena

0

0

Deasupra e un cer arămiu. Sub el zace orașul pustiu. Luna apare în sânge... Natura moartă plânge. Totul este în penumbră... Se așterne noaptea sumbră, Printre stele ne veghează Luna care

GEGusa Monica Elena

0

0

Tu, înger stins și prăfuit, Prea obosit să zbori alene, Cu ochii triști, încremenit, Mi te strecori în vene. Pătrunzi în sufletu-mi rănit Și mă absorbi în tine. Mă scurg și pururi m-ai

GEGusa Monica Elena

0

4