Delir

Sub cerul de toamnă turbat Se cerne timpul ce m-a uitat. Marea mi-e tristă-n amintire Și-mi licăre-adânc în privire. Colți îmi străpung trupul gol Și-mi acopăr rănile c-un țol. Bestia nu-ncetează să macine-n interior Iubire, lacrimi, dulcele fior: Al fricii absolute de viață, Al lacrimii ce curge pe față. Pulsul se-accelerează ușor... Toate, toate mă dor! Faptele își cer victima plăpândă Și stau ca pisicile la pândă Și ghearele turbate le-nfig- Eu zac ca-ntr-un tremur de frig. Liniște... și clipele dor. Liniște... și-mi vine să mor! Liniștea sapă o groapă. Nimeni nu mă scapă!...