Diafilm

Cameră goală presărată cu liniște adâncă. Fereastră. Priveliște: o rece stâncă. Tu-la un capăt al orei. Eu-la celălalt. Miros încins... de asfalt! Stăm de vorbă fără gesturi, mișcări, cuvinte... Ești translucid, natura nu te simte. Voiam să-ți las pentru eternitate un memoriu!... Acum mă zbat, zâmbind, prin purgatoriu. Când frica-mi curge rapid și durereos prin vene Vreau să plâng și să pot geme!