Plimbare

Mărșăluim prin lumea noastră cea absurdă Și nu ne pasă spre ce loc Ne îndreptăm urechea surdă. Ne doare în toc! Veșnic călătorind prin spațiul ideatic, Trăim sperând, sperăm murind. La colț plânge un orb fanatic Lumină cerând. Și dacă însăți umbra ta îți e străină, Iar timpul tău nu are sens, Tu te apuci să scrii în tihnă Un muribund vers.