Poezie
coca
4 min lectură·
Mediu
piața romană & coca le-am descoperit deodată dar separat
ai putea spune că lucrurile bune nu se întîmplă împreună
& poate de aceea ne despărțim noi oamenii
că de multe ori vrem să fim buni separat, cum spuneam,
mai întîi romana, apoi coca, și a fost exact cum aș fi deschis
ambii ochi deodată și cînd cu stîngul vedeam cheta,
cu dreptul vedeam coca, în loc de facultate împărțeam zîmbete
la metroul de la coloane în romană unde aruncam vorbe
de parcă aș fi aruncat cîștigător la potcoava pe piron, ca în copilărie
iar pe coca am văzut-o prima oară citind pe calorifer
parcă mai și nota ceva, mai tîrziu am aflat că era un jurnal
avea o lumină de umbră de cretă, coca, și buzele ei de 17
erau deja milenare, tunsă zero și cruce-n ureche,
slabă ca o votcă contrafăcută, dar cu o putere care sărea din ea
ca o explozie invizibilă, pe vremea aia mă vedeam cu moonix
fata descoperită miraculos în discoteca preoteasa
dansezi cu mine, i-am spus, nu, mi-a răspuns ea, păi de ce?
pentru că nu am chef, a ricoșat ea – pentru că te crezi vreo tipă
specială, neînțeleasă, superioară și lipsită de atenția cuvenită,
pentru că ești genială și ultrafrumoasă deși în fond nu ești
femeia cu sufletul în spirală, ești o linie dreaptă pe care poate
merge și-o gîscă proastă & apoi i-am spus că de fapt e un fragment
dintr-o viață anterioară, în care cineva a scris asta într-o carte
& apoi am făcut dragoste în cișmigiu și mi-a spus că dragostea
e un curcubeu, important doar cînd e pe cer, cînd dispare, dispare
& așa am cunoscut-o pe coca, în barul new-york din grozăvești
eu mi-am luat două sticle de vin & un singur pahar ea era singură
la singura masă ocupată în bar, pe pereți era celebrul manhattan
& totul părea atît de imposibil, eu eram cu inima sfîșiată de moonix
își spunea așa pentru că se considera fiica lunii, lorelay din deltă
cea care ademenea pescarii să le soarbă id-ul vital, cum mi-a făcut mie
& era coca, care a venit la mine la masă, s-a așezat & m-a întrebat ce-am pățit
a zis că bea cu mine pentru că vede pe fața mea că mă săruta moartea
hai, spune tot, e vorba de o fată, nu-i așa, nu mai crede
în ele, femeile nu gîndesc, femeile simt sau au impresia că simt
& tot ce reușesc e să paseze bărbatului durerea & frica
mai bine spunem cum s-a întîmplat, spune tot să te eliberezi
& coca m-a întrebat dacă stau singur, apoi mi-a spus că n-are
unde să doarmă & dacă o primesc la mine, i-am spus că sunt singur
în cameră și așa am ajuns la mine, unde mi-a zis că ei îi e frică
să doarmă singură în pat, așa că vine lîngă mine & n-a trecut mult
& a zis că nu poate dormi îmbrăcată lîngă un bărbat așa s-a întîmplat
& atunci am ținut pentru cîteva momente în mine durerea ei mai mare
decît a mea, atunci cînd am văzut cicatricile de pe spate, de la bici
atunci cînd am înțeles frica ei cînd a fugit de acasă la 13 și la 14 muncea
în cea mai veche breaslă din lume, iar acum la 17 era iubita unui arab
care o bătea & o dădea & prietenilor, o chema coca dar i se mai spunea
cocquita sau cocuța & de pizda ei m-am lipit cu obrazul ca de obrazul
unei fecioare, coca nu luase niciodată coca, dar era pe heroină
& scria un jurnal al durerii de parcă îl scria murind la fiecare cuvînt
nimeni nu m-a futut pe mine, eu i-am futut pă toți, pă care i-am vrut
nu care m-a vrut ei, am în pușculiță juma din grozăvești, cu peleurile lor
fleoșcăte, spunea coca, dar tu ai fost altfel, tu m-ai adus la tine să dorm
m-ai pus în alt pat & te-am văzut plîngînd după o fantomă, d-aia
te-am futut & te-am exorcizat & chiar așa a fost, a scos durerea din mine
& în dimineața aia eram de parcă aș fi prizat ocolul pămîntului în 80 de zile
în doar 8 ore, așa era coca, nu citise nicio carte niciodată, cum spuneam
era virgină, dar găsea mereu un dans al clipei să vorbească, să se miște
să spună ca șișul tot ce-o durea, & n-o durea faptul că e curvă,
ci că e o curvă proastă, că ar trebui să termine liceul părăsit acu cinci ani
să facă facultate, la biologie vrea, că vrea să-i explice altcineva
decît dumnezeu ce e viața, că viața e numai & numai durere
& îți trebuie o mie de vieți ca să pui un zîmbet la final de caiet
061331
0
partea despre realitatea realităților este cea căreia ne place să-i întoarcem spatele
unii au parte de coca, alții de aurol; dacă nu ne luăm porția măcar să nu credem că toată lumea-i sătulă.
vulgaritatea pronunțată cu respectul cuvenit este ca o vizită la urolog, nu-ți place să-ți bage deștu în cur dar rabzi
eu rabd și la oftamolog, dar dacă îmi pune picături în ochi îl iert mai lesne decât pe urolog și mă și fălesc.
ai auzit pe cineva să zică la o cafea am fost azi la urolog, mi-a băgat deștu’
despre oftamolog toți zicem… ba ne și fălim apoi cu ochelarii de firmă.
Mi-a plăcut.