Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

fără vise

2 min lectură·
Mediu
nu avem nici o idee despre cine suntem.
și nici despre ce facem.
asemenea unui bec ars atîrnat în plin întuneric
am sîngerat ca o vită-n cîrlig cu mintea plină de amintiri.
o scuipătoare pe holul unui spital.
nu m-am gîndit niciodată că sunt
o urnă în care carnea mea încă arde & eu
nu sunt încă cenușă.
privim înapoi. ca în burta unui animal
golit de mațe. animalul e acolo
dar viața din el s-a făcut abur. agățat
în pomii dimprejur. ce să alegem
din trecutul nostru care să ne arate întregi? ce să uităm
să nu mai fim vreodată triști? cîtă viață să mai păstrăm
cu noi să ne ajungă pînă la capăt?
la noi nici în vise nu se mai poate ajunge. liberi
de orice angajament
pe lungimea vederii noastre noi
purtăm hainele ca morții.
le purtăm doar o dată.
așteptarea: sub unghiile noastre ca niște petale cu venin.
gata să spunem că noi am fost mereu
cei care au suferit mai mult. noi
am renunțat la frumusețe
pentru că nu hrănește gloria.
măsoară. taie. măsoară. taie. fără vise
împuținați ca lumina în ape adînci. dar dornici de a ști
cît de dureros va fi urletul cîinelui eutanasiat. împrăștiat
în rafale de vînt ca frunzele din parc
luate sub tălpile bocancilor.
061365
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
214
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “fără vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14169316/fara-vise

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
o refulare,
paradigme ca nişte incantaţii
spre eliberarea de trist,
am citit cu inima
deşi gândul mi-a puterea de a înţelege...
Mi-a plăcut şi vă felicit, maestre!
0
@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
*mi-a dat puterea*
0
Distincție acordată
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
haosul lipsește din acest tablou în care se prezintă urâțenia făpturilor
există și ne place să îi întoarcem spatele/ e mai comod așa

poate că ceea ce ai descris este păcatul, habar nu am…

dar îmi vin în minte gropile comune, arderile pe rug, copii plângând în brațele mamelor sfârtecate… toate-s transpuse în fiecare
în întuneric, becul ars nu luminează și nu-i mirare despre întuneric, e despre cât a luminat ca să ardă și mai ales: - ce la ars?

e un urât al cuvântului scos la suprafață cu sinceritatea car te caracterizează

nu apreciez imaginea propusă (de ce să nu spun, e cutremurătoare și-s prea plin de emoții și fug, nu-s laș, dar fug)
nici compoziția nu o apreciez (poate că am ajuns să vrem de la cei talentați forme nemaiîntâlnite, matrixul poeziilor, pretenții omenești)

apreciez lipsa de pudoare asumată, corectă, transformată
0
@stanica-ilie-viorelSVStanica Ilie Viorel
ce l-a ars*
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
vă multumesc pentru trecere, aprecieri, mă bucur că iată, incă un text de-al meu trece testul publicului, chiar dacă, așa cum s-a remarcat, are un stil mai aparte. dar asa simt eu cateodata, sa mai daram dintre barierele obișnuitului. numai bine!
0
Distincție acordată
Un text despre dezamăgire, rupere a vrăjii, durere și expresia ei paradoxală. Este destul de trist sau dur, dar mi se pare că te caracterizează. Las și eu semn de lectură și prezență. Un cântec vechi de 51 de ani - acum omenirea e în contact direct și simplu cu sunetul de acum 50-80 ani - despre întrebări, care mie mi-a plăcut odinioară:
https://www.youtube.com/watch?v=GEstgTAXyec
Ambiguă e doar ideea renunțării la frumusețe pentru că nu hrănește gloria - dar noi nu avem nevoie de glorie, nu-i așa?
0