"Călărețul lacustru" – 956 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MEMax Ernst
Max Ernst (n. 2 aprilie1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - o dată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaște pe pictorul August Macke - care îl introduce în grupul \"Der Blaue Reiter\" (\"Călărețul albastru\") - și pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german pe de o parte, și a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citește de asemenea foarte mult, cunoaște operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire și Arthur Rimbaud. În timpul primului război mondial este rănit și...
2 poezii, 0 proze
Ddegradatii
Hobby:calaritul Mancare preferata:fasole Muzica preferata:Rock tiganesc Autor preferat:Gigi Becalli Studii:Superioare
2 poezii, 0 proze
HBHugo Ball
Hugo Ball (n. 22 februarie 1886, Pirmasens, Germania, d. 14 septembrie 1927, San Abbondio, Suedia) a fost un scriitor care a participat la fondarea curentului dadaist din Zürich, reprezentat de Cabaretul Voltaire. S-a alăturat lui Max Reinhardt la Școala acestuia de Arte în 1910, fiind angajat ca regizor. Frecventează Café des Westens\", cafenea ce devine locul său de întâlnire cu tinerii poeții ca : Johannes R. Becher, Georg Heym, Richard Huelsenbeck, Klabund, și alții. Regizor la teatrul din Munchen în 1913 și colaborator la ziarul « Revoluția »( publicat de către F.S. Bachmair în 1913 ) împreună cu Seewald, J.R. Becher, Erich Mühsam. La puțin timp după izbucnirea războiului el și cu soția sa, Emmy Hennings, emigrează în Suedia. Amândoi s-au angajat imediat – Hugo ca pianist iar Emmy, a devenit cântăreață. În februarie 1916 el a fondat Cabaretul Voltaire în Zürich. I-a întâlnit pe Jean Arp, Janco, Tristan Tzara, și mai târziu pe Huelsenbeck și Serner. Intențiile sale față de...
3 poezii, 0 proze
MTMihai Tița
o fuga pe scari in 89 la taicamiu in brate, spre ultimele etaje. stateam la parter, in militari. prin 92 parca ne-am mutat in baicului. cateva saptamani camera mea si a lu nicu a fost goala, cu linoleu gri pe jos si o draperie pe langa perete. ma jucam cu calaretii aia de care nu stiam ca se agata perdeaua; imi imaginam un tren cu foarte multe vagoane. mihaitita.blogspot.com/
30 poezii, 0 proze
Călărețul lacustru
de Vasile Mihalache
Călăream peștele cu solzii de aur Când ne-ai cules, iubito, de pe râul din munți. Străluceam sub o piatră, ne-ai chemat Și am sărit în brațele tale- Cal și călăreț lacustru. Auzi picătura, ceasornic...
La cules de rodii în cartierul Rahova 16
de Anni- Lorei Mainka
Tramvaiul ne ducea pe toți pe dealul Chirigiilor, pe lângă grădinile Mitropoliei din care cu ochi curioși, coadă înfoiată și strigăte disperate ne priveau păuni și păsări colorate, apoi scuturându-se...
ne grăbim
de Daniela Luminita Teleoaca
lucrurile noastre așteaptă așteaptă ceva n-aș putea să-ți spun exact în cuvinte nici să-ți desenez aproape îți șoptesc: suntem noi singuri în mulțimea vineție identificându-ne după Inima adunată în...
ne grăbim (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
lucrurile noastre așteaptă mi-e teamă să-mi aud glasul aproape îți șoptesc: suntem singuri adunați într-o inimă ghemuită în pumni străini – această iluzie – să nu se reverse... să nu o revendice...
ne grăbim 3
de Daniela Luminita Teleoaca
lucrurile noastre așteaptă mi-e teamă să-mi aud glasul aproape îți șoptesc: suntem singuri adunați într-o inimă ghemuită în pumni străini – această iluzie – să nu se reverse... să nu o revendice...
Călăreț prin memorie
de Popescu Valentin
gîndirea noastră pe trotinetă în căutarea Capului Bunei Speranțe prin norii care cu ajutorul nostru sunt solvabili îmi caut de drum îmi însiropez carapacea loviturile din pintenul orgoliului soarele...
Alchimia textului
de Iulian Baicus
Alchimia textului Moto: ”Il parait que les érudits arabes, en parlant du texte, emploient cette expression: le corps certain” Roland Barthes, Le plaisir du texte \"Duc cu mine peste tot un trup care...
ei
de Adam Rares-Andrei
un călăreț a uitat sabia în drum și melcii și-au făcut cochilia cea mai scumpă din mânerul ei iar ciocârliile sâmbăta își așterneau partiturile în tăiș. îmi spuneam, asta e sabia din drum cu...
Haiku și tanka
de Marian Nicolae TOMI
* ceaiul dă în foc - the tea is boiling - cu ochii pierduți pe câmp the eyes lost on the field închizând geamul closing the window * privind un lemn uscat – looking at a dry log - înflorind fără...
Tăierea
de Sorin Coadă
Era prea mult să reteze trunchiul lumii sale ascunse. - Să-l tai, ceru bătrânul și spunea multe. Era cireșul din care căzuse. Rămas paralizat, îl ocrotea ca pe un tovarăș de suferință. Se bucura când...
Călărețul
de Mihai Codreanu
Din fund de zări vârtejuri se ridică Si-n norii lor un călăreț apare: E-n zare-acum…e-aici…și iar e-n zare, De parc-un fulger aerul despică. Dar cine e fugarul făr’ de frică Trecut într-o supremă...
călărețul
de Bumbac Elena Laura
Călărețul cu ochii de ploi și-a dresat armăsarul la celălalt capăt al lumii. Vreme de un Dumnezeu a asistat la coacerea strugurilor și nașterea lunii. Fiecare pas desculț i-a hrănit plantațiile de...
CALARETUL NOCTURN
de William Carlos Williams
Curat ca o scoica sau ca cochilia lunii calaresc dinspre casa iubitei prin noaptea jilava. Sunt lumini printre copaci, frunze cazand, vazduhul si sangele o calma stare a sufletului calda de...
Călărețul de șoareci
de Alexandru Ciobanu
(323) Viața nu a apărut, pentru că există dintotdeauna. De la joaca nevinovată a hadronilor până la goma enormilor cașaloți galactici animația are același regizor. Analizând doar un tronson care ni...
călărețul fără cap
de alice drogoreanu
ți-aș povesti despre o vreme când nu aveam inimă n-ai să crezi ei și ce în locul ăla neprevăzut s-au înghesuit o grămadă de cărți până în tavan mie nu-mi păsa uneori aveam un turn în colț de trotuar...
călărețul fără cap
de Nicolae Popa
se făcea că eram un simplu bărbier - bolborosește călărețul fără cap lăsîndu-și calul să pască - dădeam și eu așa cu briciul pe cîte-un chip uman într-o casă, departe în cîmp. Treceau pe la mine...