Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

călărețul fără cap

1 min lectură·
Mediu
ți-aș povesti despre o vreme
când nu aveam inimă
n-ai să crezi
ei și ce
în locul ăla neprevăzut
s-au înghesuit o grămadă de cărți
până în tavan
mie nu-mi păsa
uneori aveam un turn în colț de trotuar
câteodată un fotoliu verde
priveam lumea
și mai aprindeam o țigare
zâmbeam
cum a început să crească sângele să se umfle să
se tot umfle
cum de s-au lungit străzile și cum să
înghit aerul
să mă lovească lumina
nu mai știu
dinăuntrul mâinilor mele nicicând n-am fost mai frumoasă
auzeam cum îmi cântă sufletul
ca în toate poveștile totul s-a spart
într-un ac
noaptea
mi-am cusut vorbele
am acum un cal negru
alergăm o nebunie de viață
când ostenesc mă acoperă cu ochi de jăratic
și-mi suflă
am să îți caut o inimă
023.620
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

alice drogoreanu. “călărețul fără cap.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/245417/calaretul-fara-cap

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusACAlbert Cătănuș
todos estamos cabalagando en la luz de la luna, dar tu știai asta, nu Alice?! crezi că destinul amantelor seduse și abandonate este sinuciderea?!
îmi plac poeziile unde autorii fumează cu pasiune pe fotoliu și mai ales unde se vorbește despre sânge, mult sânge :D
amical,
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
nu știu Alberto că n-avusei amante și la sedus mai abitir
nu mă pricep
da\' dacă mă gândesc un pic
nici nu există categoria aia omule
există femei și
femei
depinde de unde te uiți

PS.mie îmi plac chestiile cu bobițe pocnitoare
alea de plastic
care protejează electrocasnicele
am boală pe ele să le sparg una
câte
una
0