ei

: \'\'sabia de oțel înghițea pământ
și se făcea nevăzută,
dintre frunze
m-am aplecat să ridic mânerul\'\' daca inghitea pamantul nu avea cum sa devina nevazuta. poate pamantul devenea. sau poate ai vrut sa zici ca pamantul inghitea sabia.
in loc de zmeu cazac eu as pune zmeu posac :)
\'\'și un bâzâit de tractoare,
de ploaie\'\' de aici ma asteptam sa zici ceva de taranul roman, de agricultura, de productie la hhectar. :) dar nu a fost asa, pentru ca
\'\'m-a asaltat peste glezne.\'\' ....
cred ca ai fortat putin poezia, ceva mai multa lejeritate era ceruta.

multumesc ca m-ai vizitat Stefan. poate ca ai dreptate, poate nu. uneori incerc sa spun prea multe si imi uit ideea. apoi incerc sa o reconstruiesc si nu iese exact ca inainte. dar produsul final aici pare ca m-a ascultat putin.

esti aproape. mie imi place inlocuirea vizualului cu sonorul: m-a asaltat...peste glezne

parca suna ciudat tractoare, dar le aud bine. si stefan are cumva dreptate.

ce am eu de criticat sincer: ultima strofa. daca totul era o puritate pe muchie de cutit a da din forta in naivitate si superficialitate, la sfarsit parca scapa penita. lipseste forta viziunii e prea curat joc fara mesaj.

sunt călăreț peste drum,*buna dar poate avea o forma si mai buna, sau sa devina mesajul final. daca vrei sa semeni a don quijote mai trebuie ceva.
cu sabie uitată la brâu
melcii se cuibăresc între haine, în buzunare o ciocârlie
își spune sonata,
cum vrea să devină zmeu.

mda. tin cont de aprecierele voastre critce. o sa le aplic poate pe viitor. bineinteles, primeaza vocea interiorului. tractoare.. cred ca am ideea era a zgomotului, nu a autoturismului in sine. multumesc de comentariu Claudia.