Poezie
călărețul
1 min lectură·
Mediu
Călărețul cu ochii de ploi
și-a dresat armăsarul
la celălalt capăt al lumii.
Vreme de un Dumnezeu
a asistat la coacerea strugurilor
și nașterea lunii.
Fiecare pas desculț
i-a hrănit plantațiile de cuvinte
și plimbările în toamne.
Zâmbește, de parcă ar veni
dintr-un anotimp cu lumânarea aprinsă
dintr-o toamnă
și un punct cardinal cuminte.
Ziua speranței, cenușa din ploi
și pletele ude
i-au vâslit credința la mal.
La ruleta timpului
pierde generații întregi de ploi
și pescărușii nu le știu
înălțimea în șoapte...
Călărețul cu ochii de dor
privește îndelung și nesfârșit
neastâmpărul vieții
și cerul începe la celălalt capăt al lumii....
002.038
0