Poezie
Ca o rugăciune rescrisă
1 min lectură·
Mediu
Nu cobori din primăvară,
nu-nfrunzești
și nici o naștere nu-ți aparține.
Te-nchini la cer
sufletul desculț purtat de umeri
are ochi larg deschiși,
nisipul sărat
iți plânge prelung în tălpi.
Te țin de mână,
abia mai ai nevoie de-un apus,
abia mai învelești poalele sufletului în fericire.
Rănile deschise
de-atâtia uitare
gustă în trupul tău sângele vieții copil...
Lumânarea leagă
degete cuminți,
obrazul meu e întregul vis prelung
pentru care-ai îndrăznit să adormi...
Doar mă îndrept spre zborul tău frânt
și-mi curgi prin vene
ca un strigăt
ce-nvață din nou viața.
Mă culegi
cu trupul ud de cuvinte,
mă-ntorci din fiecare moarte.
Sunt atât de caldă
încât plâng candelele-n genunchi
cu frumusețe cu tot.
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Bumbac Elena Laura
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Bumbac Elena Laura. “Ca o rugăciune rescrisă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bumbac-elena-laura/poezie/14067417/ca-o-rugaciune-rescrisaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.