Poezii

Nu cobori din primăvară, nu-nfrunzești și nici o naștere nu-ți aparține. Te-nchini la cer sufletul desculț purtat de umeri are ochi larg deschiși, nisipul sărat iți plânge prelung în

BLBumbac Elena Laura

0

0

Împărțim solstițiile și ochii frunzelor la aceeași naștere în cuvânt și fluturi, sunt o lacrimă pe degetele tale sărate de plecări. Port trupuri de îngeri în plete, iubindu-mă îngenunchezi

BLBumbac Elena Laura

0

0

Îți mângâi iarna din suflet cuminte, fără păsări, ca o portocală mirosind a zăpadă... ai vrea să fii crin să ai petalele întinse și să adormi neplânsă într-o alergare pe gheață. Aici e

BLBumbac Elena Laura

0

0

Azi mă trezesc beată de palma ta ca o rugă despre nașterea lumii. Într-o batistă brodată cu fluturi țin viața și cel mai imens dor de păsări. Ne îmbrățișăm ca să ne amestecăm adânc

BLBumbac Elena Laura

0

0

Te-ai cuibărit în tine ca o țară străină desculță peste care plouă inconștient. Îndoiala ți-a învățat pe de rost celulele trupului, măsura tălpii. Copacii ard ca jarul, hazardul îți leagă

BLBumbac Elena Laura

0

0

Pe chipul sculptat cu codițele-n ani bucuria traversează porii cuminte pictează ca pe vremuri în praf de stele caruselul verde. Plastilina preatârzie mai modelează încă castele veșnice. Te

BLBumbac Elena Laura

0

0

Când moare o iubire cerul se-nvârte în neastâmpăr, ochii stelelor strigă, sufletul pătează timpul cu degetele muiate-n zadar. Visele străzilor înalte adăpostesc întuneric. Drumul e

BLBumbac Elena Laura

0

0

Noi suntem de vină pentru plânsul nescris al ierbii ne-am rotit trupurile vii, mirosind albastru preț de un vis. Am scris istorie vieții, simfonii neterminate pentru spălat trotuarele de

BLBumbac Elena Laura

0

0

Câtă frumusețe, îmi pot întinde coatele pe stele pe visele albastre și trenurile din zori. Ce plăcut era gustul de după ploaie al iubirii orașul era nisipul fierbinte din palmă, mugurii pocneau

BLBumbac Elena Laura

0

0

Uneori îți vine să iei fericirea-n brațe să-i înflorești pomii la orice apus. O vezi alergând nespus răsăritul lunii prin toate recreațiile vieții. Cuvintele ei au viață scurtă și aripi

BLBumbac Elena Laura

0

1

Când te-apucă dorul te strângi rotund într-un vis și plângi cu ochii ploii din tine născuți. La o lumânare aprinsă aștepți întoarcerea verii de la culesul de fragi, tânguirea trupurilor

BLBumbac Elena Laura

0

0

Și dacă vreau pot să iau prima aripă spre fericire cu trupul plâns alergând și buzunarele vieții deschise până-n fluturi. Primăveri îmi vor cerși sub piele rugi sfinte. Voi trăi în primul cer

BLBumbac Elena Laura

0

0

Creștem prelung în verile care ne-au născut fericiți cu soarele-n tălpi ca o mărturisire așteptată îndelung în biserici. Stăm pe vârfuri în aceeași iubire și mâinile ne-au adormit împreună

BLBumbac Elena Laura

0

0

Plouă cât să-mi rostesc sufletul mai aproape de stele Desculță, cu genunchii scurși scriu frunze pentru fiecare ținere de mână a fericirii... Am iubit toamna de la primul stol, am lăsat-o

BLBumbac Elena Laura

0

0

Mersul cu ochii închiși e teama sufletului trist de-a adormi fericit... N-a mai plouat de mult pe suflete pereche, împărțim același trup și aceeași demență a sângelui. Nimic de salvat de la

BLBumbac Elena Laura

0

0

În noapte se-aude mergând o muzică viscerală ovală un fel de viață dansată în fărădelegile lumii. Avioane se desenează în sticla ochilor tăi și apoi pier. De ieri și până astăzi ți-au crescut

BLBumbac Elena Laura

0

0

Bunico, au crescut frunzele-n mine poemul e lung cât durerea, fereastra deschisă și aburul pâinii mi-au îngenunchiat cuvintele. În anotimpuri am fost doar cu pretextul de-a mă întoarce din

BLBumbac Elena Laura

0

1

Istoria pictează pielea cuvintelor se dezbracă de galopul cailor cu pământ urlând sub copite, trece cu înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși

BLBumbac Elena Laura

0

0

Nașterea mi-a fost scrisă fără nume în stol sălbatic de sânge. Cu dimineți cuminți am trasat copacii fiecărui anotimp din palma mea. Am încercat să cresc disciplinat păsări pe umăr, să-ndur

BLBumbac Elena Laura

0

0

Avionul coboară devreme ca viața-n septembrie. Copilul de ieri privește țara în formă de suflet. Dinspre îngeri se deschid ferestre pentru adus clipele înapoi. Unele dor atât cât să

BLBumbac Elena Laura

0

0

Călărețul cu ochii de ploi și-a dresat armăsarul la celălalt capăt al lumii. Vreme de un Dumnezeu a asistat la coacerea strugurilor și nașterea lunii. Fiecare pas desculț i-a hrănit

BLBumbac Elena Laura

0

0

Un hohot de râs preșcolar pufnește din traista de-ACASÃ livada ultimei toamne umblă desculță prin suflet. Nici dimineața de cretă albastră nici obrajii poveștilor n-au obosit ochiul

BLBumbac Elena Laura

0

0

Toamna ți se strecoară-n trup, îți ucide glezna veselă și caișii din vis, te obligă să faci dragoste în locuri nepermise cu ultimul foșnet de-aripă. Și râde nespus cu toți plopii crescuți pe

BLBumbac Elena Laura

0

0

Dumnezeul toamnelor mele mai naște fluturi pe coame de cerbi. Sub fereastra deschisă Bacovia-și stoarce sufletul ud... Am traversat nepermis de verde respirațiile toate crescând în firul

BLBumbac Elena Laura

0

0

Bucuria pe care-o simți când ești ACASÃ îți ia sufletul de mână și te poartă hoinar prin grădina bunicii. Îți face scrânciob din vise și tei înfloriți, te-nvață cum să crești duminica-n

BLBumbac Elena Laura

0

0

Iertarea e un exercițiu de ascuțit pasul și pântecul sufletului: scurgi sudoarea din visele sterpe și rămâi cu zâmbetul agățat în zadar. Pe alei poți culege somnul copacilor rupți. Mai aproape

BLBumbac Elena Laura

0

1

Adevăratul mers pe vârfuri se învață în inimă: cruți palmele de noroi și tâmpla de vise. Nu știi la plecare unde te așteaptă Dumnezeu și dacă primești la pachet viață pentru acasă. O porție

BLBumbac Elena Laura

0

0

Mă retrag în celest cu trotuarele sufletului prelinse în sânge, acolo unde reașezarea planetelor e o chestiune de recompunere și așteptare, unde biserici matlasate din fibre de timp își

BLBumbac Elena Laura

0

0

Jocul de-a viața e doar un sens pe care noi, muritorii nu-l știm. Ne trezim că zburăm peste lume și ochi pământești ne veghează. Dimineața ne rostogolește agale printre trecători, mâini prelungi

BLBumbac Elena Laura

0

1

E prea scurt zbuciumul flămând și zâmbetul indiferent al existenței. Oamenii dansează în fiecare zi, fiecare dansul și-l știe în papuci din hârtie glase cu diamante ciobite de praf sau își

BLBumbac Elena Laura

0

0