Poezie

Din nou acasă

1 min lectură·13 septembrie 2014

Mediu

Avionul coboară

devreme ca viața-n septembrie.

Copilul de ieri privește țara

în formă de suflet.

Dinspre îngeri se deschid ferestre

pentru adus clipele înapoi.

Unele dor atât cât să desfrunzească viața

și să șteargă rugina din toamne.

Cobor acolo unde

nu s-au mai întâmplat deloc anotimpuri pentru mine,

unde ceasornicul e întors cu zbor de îngeri

și timpul stă la coadă pentru un vis frumos.

Un plânset se-nfruptă din trupul meu.

Mi-e teamă că o să-mi apară pe răni

pistrui însângerați,

că o să-mi dezbrace versul și plecarea în lume.

Semăn tot mai mult cu mările turbate-n adorare.

Îmbrac genunchii desculți cu așteptarea căușului

și prind orizontul greu între tâmple.

Doamne, așează-te în trupul meu

și debranșează-mi tăcerile toate,

înflorește-mi pomi peste suflet.

Primește-mă aici

unde nu se rănește nici un pescăruș în zbor,

unde teii sunt întotdeauna grei de floare

și nu faci niciodată cearcăne la suflet

pentru că aici viața începe să doară frumos.

002.090

Bumbac Elena Laura. “Din nou acasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bumbac-elena-laura/poezie/14055873/din-nou-acasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.