"...un fel de basm" – 22529 rezultate
0.03 secundeMeilisearchDorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
Dimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
Leonid Dimov
Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d. 5 decembrie 1987, București) a fost un poet și un traducător român. Este fiul Nadejdei Dimov și al lui Naum Mordcovici. A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. Căsătorit de două ori: prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu care are un copil, Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu Ana-Marina Voinescu (pe a cărei fiică, Ileana - tatăl fiind Teodor Pîcă - o va înfia). Este principalul reprezentant al onirismului în poezia românească, explorator al visului ca realitate absolută, obiectivă. Volume Versuri, (1966) 7 poeme, (1968) Pe malul Styxului, (1968) Carte de vise, (1969) Semne cerești, (1970) Eleusis, (1970) Deschideri, (1972) A.B.C., (1973) La capăt,(1974) Litanii pentru Horia, (1975) Dialectica vârstelor, (1977) Tinerețe fără...
106 poezii, 0 proze
eduard
un fel de zero plin, ridicat la patrat, la cub, smucit de sub radical, nesiguranta, indrazneala, dorinta
16 poezii, 0 proze
Mondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
andrei nicolescu
sunt un fel de zeu pentru voi
3 poezii, 0 proze
Iulian Hermeziu
Deoarece biografiile le consider un fel de „blind date” cu trecutul, pentru a nu vă pierde răbdarea cu chestiuni ce le pot scrie și altii dupa ce mor, am să creionez succint câteva date despre mine: -născut in Bacău la data de 4 iulie 1980; -strămutat din Bacău la Bucuresti in interesul de a studia ceva; -am inhalat vreo patru ani de facultate de filosofie și jurnalism, fără licența-deci, nefinalizată. -actualmente mă prefac a ma juca de-a fotograful, graficianul (dtp-istul), web-adminul unor cluburi foarte cunoscute din Bucuresti. -mizez pe ideea de a ,,incepe” altă facultate insă sunt in dubii. -planuri de viitor: advertising. -vise: aș vrea sa fiu recitat la școala de copiii din cls. I-XIII, iar cei de a XII-a să-și dea duhul până invață comentariile pe-de-rost a poeziei macabre athomusciene.
10 poezii, 0 proze
Vaduva Oana Alexandra
Eu traiesc un fel de existență dublă : una reală și alta transpusă în lumea fanteziei și imaginației. Imi plac foarte mult calatoriile si imi place sa scriu, prin poezie ma descarc.
5 poezii, 0 proze
Adriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
...un fel de basm
de Salomeea Stuparu
A fost odată ca niciodată (ai puțină răbdare, așa începe orice poveste care se respectă – nu puteam să mă abat chiar eu de la mersul firesc al ei:) ), o fată – nu, nu de împărat, o fată ca atâtea...
Nevoia de basm a fiintei
de roxanacazan
Inca din prima copilarie, omul are nevoie de basm. La o asemenea varsta, acest impuls este oarecum inteles si explicabil. Insa nevoia de basm nu dispare ci evolueaza, imbraca alte forme, se...
Regina de gheață
de Adrian Stângă
O poveste scrisă la persoana întâi despre o lume întunecată de basm, în care orice este posibil. Cartea spune povestea unei bibliotecare lovite de fulger, amestecând elemente de fantastic și real,...
Un răsărit superb
de Flora Mărgărit Stănescu
S-a scris cândva: “dacă iubire nu este, nimic nu este”. S-a repetat de sute de ori acest mare adevăr al existenței umane. Eu mă întreb: se poate trăi fără iubire? Chiar și când soarta-și dezlănțuie...
Din jurnalul unei tinere de 16 ani (I)
de Cristina Tomosoiu
... Ma uit la ei. De fapt, “ma uit” este un fel de-a spune. Ii analizez. Ma gandesc si fac comparatie. Intre ei si noi. Intre parintii mei si parintii copiilor nostri. Si ma intreb daca si noi vom fi...
Grai de pădure
de Iulia Elize
Niciodată nu te du, cu râvna ta, prea departe de pădure ești parfum nu te du pentru că o să treci, exact printr-o frunză menită, drept în urma aceea de lume și stringuri îndepărtate unde e o casă...
De Crăciun
de Iulia Elize
Colindăm despre copii în ghetuțe purtând bucurii în mâini și în mâine; Saci plini de caise ca și cum ai spune saci plini de caise așa e minunea. Cumva, nu te-ai aștepta să se nască într-o iesle, cu...
Din zori de viata
de Ionescu Miki-Dan
La editura Universitaria din Craiova, Vintilă Nicu publică volumul de poezii, Din zori de zi. Titlul e o metaforă pentru copilărie, pentru însăși plecarea în viață. Cartea, de caracter autobiografic,...
Poemul deșertăciunii
de Elena Albu
Un fel de a ne întâlni cu noi înșine- cei deposedați de basmele virtuale, Răsfrânți peste o lume întreagă în care ning păsări galbene, Ar fi să ne dozăm nevrotic lașitatea în vitralii de...
ambiopie
de Cristina-Monica Moldoveanu
decorul era de basm, un basm cu mineri pitici hirsuți, plin de saci legați la gură cu sfoară șubredă, erau bănci cu stinghiile prinse în ținte argintii, pălării mari de ciupercă albă crescută pe...
