Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

ambiopie

2 min lectură·
Mediu
decorul era de basm, un basm cu mineri pitici hirsuți,
plin de saci legați la gură cu sfoară șubredă,
erau bănci cu stinghiile prinse în ținte argintii,
pălării mari de ciupercă albă crescută pe copaci bătrâni...
lumea vegetală cobora în genunchi și pe coate și pe burtă
de la pom la ciupercă și apoi la floare, la iarbă
straniu - câte un trandafir roșu de noiembrie târziu
drept înțepat în mijlocul grădiniței ca o regină,
lângă crucea din fier forjat și ruginiu a unei tinere moarte
între meterezele spitalului de psihiatrie;
cineva plătise pentru tratament, cineva pentru cruce,
cine știe ce fel de femeie o fi fost - ori cu buzele și unghiile vopsite
ori din cele cu ochii fardați doar cu cearcăne mai degrabă
basmul încălzea inimile, le îndulcea cu ceai și zahăr brun,
la cofetărie era frișcă proaspătă și bățoasă, cafea caldă din prafuri,
motanul negru al spitalului dormea pe bancă sub prima ninsoare,
oprimat și îngreunat, ca într-un fel de torpoare
transmisă telepatic de vreun om înghițind pilulele lui
în zori de zi, când se deschidea ușa spre gerul timpuriu,
treceam încet peste prag în scena barbară și feerică,
în lumea mitică a celților vechi,
și-mi atârnam la urechi sticleții vioi din cei doi plopi
arși în vârf ca două lumânări de nuntă, călcam pe iedera crescută
stingheră, pe jos, și în găinaț de cucuvea,
căci ele, doamnele nopții, stăteau placide, înghețate
pe crengile de lângă acoperiș,
nemișcate deasupra, ca niște ornice din turnuri cenușii, medievale
eram totuna cu decorul și scenografia
din basmul sălbatic și hirsut, feeric și întunecat
și totuși mergeam unde vedeam cu ochii... de colo, dincolo și înapoi
052.728
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
275
Citire
2 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Cristina-Monica Moldoveanu. “ambiopie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-monica-moldoveanu/poezie/14148186/ambiopie

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Când viața capătă semnificații de „basm sălbatic, feeric și întunecat”, aleatorul îi scrie „scenografia”, obscurul îi construiește „decorul” și fortuitul ambianța, iar omul s-a săturat de „rolurile jucate” în social și îi imprimă acestuia autenticitatea.
0
Un zâmbet de mulțumire, Răzvan, pentru prezența ta în acest poem.
0
@oancea-sorin-0039906OSOancea Sorin
Termenul corect e ambliopie.
Restul e fantasmă.
0
Sorin, bineînțeles că am căutat în dicționar dacă se folosește și termenul ambiopie și este și acum notat ca termen impropriu pentru vedere dublă, fiindcă oricum avem doi ochi. Ambliopia e o slăbire a vederii datorită unor boli sau excese sau bătrâneții. Nu am vrut să scriu ambliopie. Ceea ce am scris despre spitalul de psihiatrie este adevărul de la ultima mea internare acolo - de ce crezi că este fantasmă sau ce anume ți se pare fantasmă? Numai minerii este o metaforă, restul era real și am încă fotografii.
0
erată - doar pisica nu era neagră și poate nu era motan, bufnițele, crucea, trandafirul și ciupercile și scatiii erau lucruri reale
0