Dimache Constantin

Întâi iubim, Apoi e răutate,ură și dispreț. Iubirea,dragostea și alte lucruri fără preț. Apoi murim. Întâi iubim, Prima dragoste o vezi în ochii aceia dulci Ce tremurau scăldați în lacrimi, a

Încuiat într-o dimensiune rece, Întunecată în care timpul nu trece. Pierdut într-un decor orb, Stătea uitat un suflet cu aripi de corb. În acest întunecat și aspru abis Sufletul își căuta

Sub umbra verde stau de poposesc, Trag din țigare până obosesc, Mă scufund în trăiri semivi Și îmi amintesc că azi nu ai să vi. Mă ridic din umbră și plec, După chiștoc mă aplec, Pornesc în

Dragostea mea demult pierdută S-a transformat intr-o nalucă, Intr-o nalucă ce uneori apare Din neant si se pierde-n soare. Atunci cand ma gândesc la ea Incepe să zboare in fața mea Si nu mă