"„cel cu ochii de faianță”" – 20390 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
ATAlina Tacu
Alina Tacu, sora lui Mălin Tacu, fiica lui Alexandru Tacu, cel mai mare OM în viață, cea mai tînără disidentă a României, care a văzut cu ochii sufletului ce înseamnă suferința, neputința în fața prostiei și umilința pshică în fața brutei. Debut în poezie la vîrsta de 9 ani. Premiul național de poezie "Nicolae Labiș", la vîrsta de 10 ani. Debut în volum în anul 1996, cu "Corabia portugheza", al doilea volum publicat în 2000: "Ironiile plecării", "Desfrîul sacru", 2006. Ref. "Scriitori ieșeni contemporani", Nicolae Busuioc, "Bacăul literar", Eugen Budău. Numeroase traduceri publicate. Actualmente redactor șef cotidianul "Monitorul de Iași", Asistent asociat la Catedra de engleză a Universității "Al. I. Cuza", Iași (pentru mai multe detalii, pagina personală web: www.mdsdesign.ro/alina_tacu)
72 poezii, 0 proze
AMAndreea Maresi
Condeiul imi este prietenul de nadejde, cel ce ma intelege si ma apara din mrejele lumii. Am realizat cu stupoare ca viata te face sa plutesti, dupa care iti pune piedica. Versurile ma indruma sa meditez, creatia imi deschide ochii spre lumea la care visez. Doresc doar sa-mi croiesc un drum, sa scap din ghearele ce nu-mi dau pace, prin puterea cuvintelor. Lectura placuta, astept sfaturi, pareri, critici. Multumesc
47 poezii, 0 proze
SOStefan Leon Orzu
Vad ca toate textele postate de mine sunt catalogate drept "nesatisfacatoare". comentati-ma, oameni buni, injurati-ma cu patima si spuneti-mi cat sunt de dobitoc, sa stiu si eu ce-mi lipseste(in afara de creier). Despre mine: Am terminat Colegiul Costache Negruzzi din Iasi, locul unde formarea mea spirituala s-a conturat cel mai bine si unde am invatat sa deschid ochii larg. Nu e meritul liceului in sine, cat a oamenilor de acolo, atat colegi, cat si (unii) profesori. In prezent sunt student al Facultatii de Informatica Iasi, univ. Al. I. Cuza, si indiferent de orice ar crede majoritatea, acolo se afla oameni care au imaginatie vie si care pot crea mult mai mult decat programe de calculator.
7 poezii, 0 proze
DADante Alighieri
Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florența - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad"). "Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viața lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorității...
21 poezii, 0 proze
bogza gheorghe
Simetrie - Marin Sorescu Mergeam asa, Cand deodata in fata mea, S-au desfacut doua drumuri : Unul la dreapta, Si altul la stanga, Dupa toate regulile simetriei. Am stat, Am facut ochii mici, Mi-am tuguiat buzele, Am tusit, Si-am luat-o pe cel din dreapta (Exact cel care nu trebuia, Dupa cum s-a dovedit dupa aceea). Am mers pe el cum am mers, De prisos sa mai dau amanunte. Si dupa aceea in fata mea s-au cascat doua Prapastii : Una la dreapta Alta la stanga. M-am aruncat in cea din stanga, Fara macar sa clipesc, fara macar sa-mi fac vant, Gramada cu mine in cea din stanga, Care, vai, nu era cea captusita cu puf! Taras, m-am urnit mai departe. M-am tarat ce m-am tarat, Si deodata in fata mea S-au deschis larg doua drumuri. "V-arat eu voua !" - mi-am zis - Si-am apucat-o tot pe cel din stanga, In vrajmasie. Gresit, foarte gresit, cel din dreapta era Adevaratul, adevaratul, marele drum, cica. Si la prima rascruce M-am daruit cu toata fiinta Celui din dreapta. Tot asa, Celalalt trebuia...
4 poezii, 0 proze
ICIordan Chimet
Iordan Chimet (n. 18 noiembrie 1924, Galați - d. 23 mai 2006, București) a fost un eseist, prozator, poet, scenarist și traducător român. Este fiul lui Aurel Chimet, grefier, și al Paraschiței. Urmează Liceul la Galați, (bacalaureat în 1944), apoi Facultatea de Litere și Filosofie, licența în 1948, și Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1957. Este amicul de corespondență al lui Michael Ende, autorul german al romanului Poveste fără sfârșit, cel care a introdus personajul lui Chimet, Elli, din romanul Închide ochii și vei vedea Orașul în povestea sa. Cu acest scriitor german, cu Michael Ende, unul dintre cei mai mari autori de literatură pentru copii din lume, românul Chimet poartă o susținută corespondență, dincolo de Cortina de Fier care îi despărțea. După 1989, Iordan Chimet a considerat ca prioritară educația democratică a românilor, reînnodarea istoriei noastre europene. A ințiat la Editura Dacia colecția "Ieșirea din labirint", în care a publicat un...
1 poezii, 0 proze
PIPopa Ioana
La data de 05 Noiembrie 1993, in orașul Bârlad un nou suflet printre celelalte zeci de mii a îmbrățișat lumina dragostei; pe atunci de Dumnezeu, mai apoi de parinți, apoi de lumea cunoștințelor, iar acum, la adolescentina vârstă de 15 ani, de sufletul său. A făcut cunoștință cu poezia la frageda vârstă de 10 ani, realizând după un timp destul de îndelungat ca aceasta a devenit drogul ei, deoarece poezia este singurul loc în care încă mai este sinceritate, iar ea, aceasta mica ființă va fi mereu avocatul sentimentelor profunde care nu-și au libertatea decât în poezie. Școala nr. 1 "Iorgu Radu" din Bârlad a îndemnat-o sa vadă viața cu alți ochi, pregătind-o pentru cel mai bun liceu din oraș; Colegiul Național "Gheorghe Roșca Codreanu".
8 poezii, 0 proze
CAConrad Aiken
Conrad Aiken (1889-1973) a fost un poet la un moment dat prețuit de colegii săi de vocație (a fost prieten personal cu T.S. Eliot și cu Malcolm Lowry, de pildă), dar despre care s-a apreciat că nu a atins gradul de excelență al poeților cu adevărat mari ai vremii. Poate și din cauză că s-a arătat preocupat mai ales de melodicitatea versului, de impresionismul notațiilor (poezia, din punctul său de vedere, este „o serie caleidoscopică de momente incandescente”), de un „joc cu ideile deopotrivă de vesel ca cel cu stările de spirit sau cu senzațiile”. În realitate, spunea singur despre sine însuși, el a fost „în căutarea unui fel de poezie absolută, o poezie în care intenția nu ea tât să stârnească emoții doar, ci să convingă de o anume realitate, să folosească emoțiile sau simțul realității (tangențial și aluziv expus) cu aceeași rece detașare cu care un compozitor folosește notele sau acordurile”. Aceasta a contribut fără îndoială să facă versurile sale „excesiv de melodice” și ca...
1 poezii, 0 proze
KKidashara
Daca iti spun cine sunt, unde ar mai ramane misterul?Sunt pe movul ala azurliu de pe norul rosiatic, unde valurile lovesc tarmul...Cel putin cu gandul..
3 poezii, 0 proze
„cel cu ochii de faianță”
de Vasile Munteanu
cartea în care am învățat să scriu și să citesc a fost Zdreanță tot ce a urmat apoi de la ea mi se trage mai ales cantinele spălătoarele mai ales dormezele cu arcuri ale dormitoarelor comune în care...
Zdreantă
de Tudor Arghezi
L-ati văzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca să-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara...
Zdreanță
de Tudor Arghezi
L-ati văzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca să-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara...
Zdreanță
de Tudor Arghezi
L-ați văzut cumva pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, Ferfenițele-i atârnă Și pe ochi, pe nara...
acolo unde se duc jobenele fără magie să moară
de emilian valeriu pal
în fiecare dimineață un altul se ridică din mine se spală pe dinți pleacă îmi aruncă din tocul ușii o privire plictistă ochii mototoliți capilarele încîlcite își face cruce cu limba apoi începe la...
"Deoarece"
de nicolae bunduri
“Deoarece” Nu mai știu exact cum am vrut să încep acest articol deoarece am uitat, deoarece sufăr de amnezie, deoarece am intrat binișor în deceniul al șaptelea (7lea) și de multe ori mă întreb...
Tu taci
de Elena Ratoi
Tu taci, când în jurul tău e-o aprigă furtună De hohote și-aplauze, de gemeri și strigări. Un stins ecou adânc în piept îți mai răsună- Îl stingi de tot, arzându-l în năprasnice văpăi. Ce-a fost...
Mers de rac spre Dumnezeu
de buzoianu george
Stau în cadă și-mi reazem capul de faianța rece. Apa e călie dar gândul unei pneomonii nu mă mai sperie. Pe la cinci trebuie să vină Alina; de o săptămână, de când mi-a confirmat și cel de-al treilea...
cu alți ochi
de Nicolae Szekely
de fapt sunt cel autentic (sunt altul) când mă privesc în oglindă cu ochelari am o privire verde și întretăiată de trecerea anilor ca o caracatiță îmi mișc brațele și în interiorul inteligenței așa...
cu alți ochi
de Nicolae Szekely
de fapt sunt cel autentic (sunt altul) când mă privesc în oglindă cu ochelari am o privire verde și întretăiată de trecerea anilor ca o caracatiță îmi mișc brațele și în interiorul inteligenței așa...