Stefan Leon Orzu

În lumina albastră A eternului asfințit, A chipurilor netede, A șoaptelor fără grabă Sunetul curge și se-mpletește În melodia a cărei început Nimeni nu-l știe. Dar toți ce o cântăm îi tot

Cu mic, cu mare, Toți ne călcăm în picioare, Ne scoatem ochii cu un pumn de mărunței Ca să ne luăm covrigi. La cât dăm din coate Am putea să ne luăm zborul Spre Lună și-napoi. Triumfători

încă nu știu cum arată nu știu nici cum se pronunță abia doar se-ntrezărește printr-o pătură de ceață totuși știu că mi-a zâmbit și-am simțit că e aproape căci eu azi iubito mi-am

Te caut de mult De înainte să mă nasc De înainte să te naști. Făr’ să știu Ce culoare are raza Soarelui însângerat Te-am plăsmuit Din lut Și vise. Te-am crescut, te-am Legănat și te-am

Rugă Trezește-mă din somn Cu-o mângâiere Și dă-mi aripi Căci știu să zbor. Promit că te voi lua Cu mine în ascensiunea mea icarică Și nu-ți voi da drumul. Te voi strânge până ce pielea

Am furat de la înger Cercul luminos ce pe cap îl poartă. Am furat și de la drac Întâi un corn, apoi și-al doilea. Am furat mai tot: Poetului iubirea, Geniului nemurirea, Sinucigașului