Hoțul

bine ai venit pe site, stefan!
cu ingaduinta ta, strict personal, o sa las pe fiecare fila punctele mele de vedere privind creatiile tale. in primul rand, site-ul agonia are un numar impresionant de membri si da, sunt foarte multi cei care raman in umbra cumva. sigur ca e o amaraciune din partea celui ce nu e citit inca asa cum ar astepta, insa stefan, poate o mai larga implicare din partea ta, comentariile tale pe filele celor consacrati aici, ar atrage dupa sine vizionarea paginii tale, cu siguranta. e unicul mijloc, zic eu, de a te face cunoscut.
referitor acum la aceasta fila, cu siguranta textul sufera si deci a fost inca retinut in pagina de atelier, pentru ca aici e vorba de o profesiune de credinta. sa anulezi si sa definesti NIMIC de la maruntele indeledniciri pana la insasi Credinta in Dumnezeu, nu e tocmai usor de acceptat. Omul, e inzestrat cu nazuinte, aspiratii care il poarta apoi, pas cu pas, pe drumul pe care tot el, de unu singur, si-l asuma cu luciditate.
poemul tau sufera tocmai din neincrederea pe care i-o acorzi.
nu e o tragedie ca textele se afla inca in lucru, in atelier adica.
tu trebuie sa fii convins de forta cu care da, sunt convinsa ca o ai si care te ajuta sa faci pasi.

Linea

intr-adevar, am vrut sa \"fortez nota\" putin...stiu ca toate aceste lucruri marunte isi au rolul lor pana la urma, dar am vrut sa trag un fel de \"semnal de alarma\", pentru ca ne luam de multe ori prea in serios, iar lucrurile care stau la esenta noastra de multe ori dispar si se atrofiaza sub poleiala statutului si a \"blazonului\" pe care ni-l cream... si aici am atacat si credinta, intrucat pe unde intorc capul, ideea despre Dumnezeu se rezuma de foarte multe ori la o rastignire, uitandu-se mesajul primordial, cel al iubirii. \"Și L-am învățat să râdă.\" ...nu insusi Mantuitorul era vizat in acest vers...nu El se reduce la NIMIC...ci modul cum Il percepem de cele mai multe ori.

oricum, apreciez critica si nu am nimic impotriva unor pareri din partea cuiva mai experimentat. multumesc!