Poezie
O pauză de o secundă în veșnicie
1 min lectură·
Mediu
În lumina albastră
A eternului asfințit,
A chipurilor netede,
A șoaptelor fără grabă
Sunetul curge și se-mpletește
În melodia a cărei început
Nimeni nu-l știe.
Dar toți ce o cântăm îi tot găsim
Culori și forme noi,
Parfumuri și textùri.
Și o cântăm la instrumente
Ce nu au formă și nici timbru;
Căci vocea nu există, iar restul
E tăcere.
Aici, unde nici timpul
Nu mai are relevanță,
Și patima e doar o amintire,
Printr-o fereastră-ntredeschisă
Spre-o lume de mult străină
Străbate-acum un vag suspin.
Văd un bătrân cum pune flori
La un mormânt ce poartă-un nume
Odinioară-mi cunoscut.
E-un chip străin, zbârcit,
Dar glasul lui... e cel din totdeauna:
E scâncetul din ziua în care s-a născut.
El este...fiul meu.
O lacrimă din cer coboară
Pe al lui umăr,
Din al meu ochi ce nu mai este.
O tăcere de-o secundă...
Și melodia curge mai departe.
001.744
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Leon Orzu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Leon Orzu. “O pauză de o secundă în veșnicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-leon-orzu/poezie/1775180/o-pauza-de-o-secunda-in-vesnicieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.