Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Rugă

1 min lectură·
Mediu
Rugă
Trezește-mă din somn
Cu-o mângâiere
Și dă-mi aripi
Căci știu să zbor.
Promit că te voi lua
Cu mine în ascensiunea mea icarică
Și nu-ți voi da drumul.
Te voi strânge până ce pielea ta
O va continua pe a mea;
Oasele, pulsurile, respirațiile
Ve vor deveni complementare.
Doar capetele ne vor
Rămâne separate.
Cum altcumva aș mai putea
Să te sărut?
Și nu vreau să ȘTIU
Ce gândești.
Vreau să-mi spui tu.
012268
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
74
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan Leon Orzu. “Rugă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-leon-orzu/poezie/1768745/ruga

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dana-stefanDSDana Stefan
aici ideea e frumoasa. mitul androginului, nevoia de uniune trupeasca si spirituala cu celalalt.dupa mine, finalul insa esueaza intr-o superficialitate care desfiinteaza tot ce ai incercat sa exprimi mai sus. nu inteleg de ce cu majuscule STIU, nu inteleg de ce, daca aripa langa aripa intr-un zbor care ar trebui sa fie Inaltare, tu il asemeni cu prabusirea lui Icar, chiar si daca e bine stiut ca zborul va fi iar si iar...
as spune deci ca mai degraba ar fi frumos de tot sa reiei ideea si sa incerci sa o legi de acea complementaritate, stefan. si apoi, finalul, desigur..
observatia mea e deci sa adancesti putin aici, sensurile..

Linea
0