Poezie
acolo unde se duc jobenele fără magie să moară
2 min lectură·
Mediu
în fiecare dimineață un altul se ridică din mine
se spală pe dinți pleacă
îmi aruncă din tocul ușii o privire plictistă
ochii mototoliți capilarele încîlcite
își face cruce cu limba
apoi începe
la ora nouă domnul comandant are întîlnirea obișnuită cu presa
își aranjează cravata putem porni camera?
în data de 17 martie o patrulă de ordine publică
i-a depistat în gara roman pe minorii hansel și gretel care figurau
ca dispăruți de la domiciliu
omul de tinichea a fost arestat preventiv pentru trecerea ilegală a frontierei
procurori diicot au descins la domiciliul lui peter pan cunoscut traficant de iluzii
dacă ochii închid am în ce crede
astăzi sînt cressus și tot ce ating se transformă în basme
dacă ochii deschid oamenii sînt posturi de radio pirat
cu sediul în blocuri mutilate
din sarajevo
în ultimul timp am fost contactat
de tot soiul de ong-uri
îmi propuneau parteneriate media pentru proiecte
cu fonduri europene
cursuri pentru tinerii care vor să devină politicieni
incluziune socială pe piața muncii
dădeam aprobator din cap
de fapt mă gîndeam cum naiba știu că exist dacă nu-mi pot lipi
urechea de piept
să-mi ascult bătăile inimii
apoi mi-a venit o poftă nebună să închei un parteneriat media
cu fonduri universale să dezvolt o infrastructură capabilă să arate
ce se întîmplă în oameni
l-ați văzut cumva pe banksy
cel cu ochii de faianță?
draga mea
încă mai îngrop fluturi în cutii de chibrit
încă mai vorbesc singur pe stradă
altfel ți-aș spune că aici
se moare ca o ploaie torențială ce rupe diguri
și noi refugiați ne cățărăm pe acoperișul bisericii
ca niște păianjeni inofensivi pe care bunică-mea
îi dă jos cu mătura de pe pereți
și uite așa din nimic ne trezim
c-o luăm de la capăt
o vreme m-am făcut frate de cruce cu crișul
acum pe un mal al siretului dumnezeu face antrenamente
a fost selectat în naționala de atletism
pentru londra 2012 e triplu campion la săritură în înălțime
nu cred ca rugile noastre să fi ajuns vreodată la el
pe celălalt mal
caron sindicalistul înjură noul cod al muncii
care i-a prelungit vîrsta de pensionare
în fiecare dimineață un iepure se ridică din mine și pleacă
sînt un joben rătăcit în raiul jobenelor
fără magie
088.205
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 375
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “acolo unde se duc jobenele fără magie să moară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/13974987/acolo-unde-se-duc-jobenele-fara-magie-sa-moaraComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
A plăcut ochiului marțian. Sper că va fi luată în seamă de mai mulți cititori (mai ales de poeți), pentru că merită a fi: exprimare liberă, fără căutări, fără forțări. Stele n-am, dar las o lună
0
mi-a placut. fireste, eu as avea o alta ordine, pt ca eu mananc pestele altfel, dar oricum pana la urma, tot mancata ramane. so, iti las semn aici pe servetelul de masa ca sa stii ca am trecut pe aici si am mancat bine ;)
0
am ceva cu imaginea asta, rostesc aici o incantație, nu știu dacă merge, pe-o parte peter pan, un băiețel verde și inocent, pe de-altă parte tot el, un bulangiu care întunecă mintea copiilor cu chestii happy, etc...
cert e că îmi place foarte mult, am reușit odată să critic o frunză de nuc și nu m-am ales cu mai nimic clar, aici însă totul este evident, după părerea mea, textul nu merită nimic de explicat, totul se leagă de parcă fiecare strofă ar fi soră geamănă cu cealaltă și așa mai departe, într-adevăr aici este o galaxie care nu prea are nevoie de restul universului ca sa se întrețină, dar totuși e destul de realistă, fără el nu ar exista.
cam asta cred eu, nu e nevoie de explicații profunde pentru a înțelege ceva, plus că totul se transmite și niciun cuvînt nu e lăsat în aer.
ps: ultima strofă îmi pare ca un refren cântat după fiecare vers
cert e că îmi place foarte mult, am reușit odată să critic o frunză de nuc și nu m-am ales cu mai nimic clar, aici însă totul este evident, după părerea mea, textul nu merită nimic de explicat, totul se leagă de parcă fiecare strofă ar fi soră geamănă cu cealaltă și așa mai departe, într-adevăr aici este o galaxie care nu prea are nevoie de restul universului ca sa se întrețină, dar totuși e destul de realistă, fără el nu ar exista.
cam asta cred eu, nu e nevoie de explicații profunde pentru a înțelege ceva, plus că totul se transmite și niciun cuvînt nu e lăsat în aer.
ps: ultima strofă îmi pare ca un refren cântat după fiecare vers
0
Sa presupunem ca in timp ce va multumesc pentru trecere, in acelasi timp ma indrept spre o explozie la o fabrica de cherestea. Si din cind in cind un iepure imi mai sare din piept danseaza tango ca nebunul pe sosea. Ce facem? Il calcam sau mergem mai departe?
http://www.youtube.com/watch?v=FFzk_MX1DCo&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=FFzk_MX1DCo&feature=relmfu
0
Acum am vazut comentariul tau, probabil aprobat in contratimpcescriam.
Multumesc. Daca ajunge ziua de miine la mine o voi servi cu o explozie.
Multumesc. Daca ajunge ziua de miine la mine o voi servi cu o explozie.
0
NL
Hocus-pocus
Adevărata-ți măiestrie
O poți proba urmându-mi sfatul:
Să scoți un ou din pălărie
Și-apoi să-l contractezi cu statul!
Adevărata-ți măiestrie
O poți proba urmându-mi sfatul:
Să scoți un ou din pălărie
Și-apoi să-l contractezi cu statul!
0
Distincție acordată
uimitor. rămân fără suflare când te citesc. am spus-o de mii de ori și tot o mai spun. poemele tale îmi vin ca o mănușă pe suflet(imaginează-ți că uneori sufletul poartă mănuși)
acum ar trebui să intru în detalii, să aduc în discuție arhitectura poemului, felul în care atingi momente și zone diferite ale existenței tale și le îndeși în joben, curajul de a rămâne confesiv până la capăt(pânăla urmă nu ar trebui înfierată chestia asta, ci dimpotrivă. a nu fi confesiv e doar o încercare de camuflare, desori nereușită. doar nu scriem din experiența altora. e mai cinstit așa. și mai util. în final poți întrezări calea spre tine.)
ca prin magie, poemul acesta îl dezvăluie pe poet.
acum ar trebui să intru în detalii, să aduc în discuție arhitectura poemului, felul în care atingi momente și zone diferite ale existenței tale și le îndeși în joben, curajul de a rămâne confesiv până la capăt(pânăla urmă nu ar trebui înfierată chestia asta, ci dimpotrivă. a nu fi confesiv e doar o încercare de camuflare, desori nereușită. doar nu scriem din experiența altora. e mai cinstit așa. și mai util. în final poți întrezări calea spre tine.)
ca prin magie, poemul acesta îl dezvăluie pe poet.
0
Ca sufletul poarta manusi ostim amindoi. Eu poet nu sint. As fi bun de tatic. Pentru ca stiu sa spun basme. :). Ne vedem la Cluj la lansare. Din pacate acolo nu e nici un Cris ....P))))
0
