Zdreanță
de Tudor Arghezi(2004)
1 min lectură
Mediu
L-ati văzut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strans din petice,
Ca să-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.
Are insa o ureche
De pungas fără pareche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina să se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul când si-l face.
De când e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
-- \"Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- \"L-a mancat!\"
\"Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te invata mama minte.\"
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum I-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Când se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui
\"S-a făcut a dracului!\"