Poezie

Tu taci

2 min lectură·22 octombrie 2016

Mediu

Tu taci, când în jurul tău e-o aprigă furtună

De hohote și-aplauze, de gemeri și strigări.

Un stins ecou adânc în piept îți mai răsună-

Îl stingi de tot, arzându-l în năprasnice văpăi.

Ce-a fost acest ecou: cădere sau speranță?

Nu poți să spui nici tu. Te-ai încurcat de tot

În propriul destin. Cu ochii de faianță

Îl joci pe-un viu, când tu de fapt ești mort.

Și nimeni nu te-aude, și nimeni nu te vede,

Și nimeni nu mai crede c-ai izbuti ceva-

Tu taci înăbușit de propriile regrete,

Iar cel mai mare dușman ți-e însăți gura ta.

De ce te temi? Că ei mirat vor râde?

Sau prea cumplit și dur ei te vor critica?

Că ușile în față pe veci și s-or închide?

Și-n loc să te ridici în beznă vei cădea?

Te-ai încurcat de tot în propriile gânduri-

Nu știi cine ți-e dușman și cine ți-e amic.

Te-a strâns un lanț cu zeci de mii de rânduri

Și-ntreaga existență nu costă mai nimic.

Zdrobește-n pulberi lanțul, spre cer ridică-ți fruntea

Și fă-ți din voce bucium, iar din mâini călăi!

Oprește nedreptatea cea- naltă cât un munte!

Tu însă taci- e mult mai sigur să stai între mișei.

001.114

Elena Ratoi. “Tu taci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14097943/tu-taci

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.