Poezie

Când aprinzi o rază...

1 min lectură·3 ianuarie 2017

Mediu

Doamne, când aprinzi o rază undeva la miez de noapte,

Varsă-un licăr de lumină și un strop de libertate

Peste-un cuget ce mocnește-n bezna iernii-n tihnă, Doamne,

Și ar vrea în al uitării somn de veci să ne condamne.

Varsă-un licăr de lumină peste-un chip distrus de ură

Ce din frate-și face un dușman printr-o falnică alură,

Ce își vinde și copiii pe un troc de doi arginți,

Beat de-o slavă pământească blestemată de părinți.

Varsă-un strop de libertate peste-un cuget ce ezită

Din mocirlă să-și ridice existența parazită,

Ce își plânge doar de milă și pe toți din jur blamează

De căderea în ispită și-ignoranța veșnic trează.

Doamne, când revezi înscrisul consemnat în apocrif,

Scapă din uitarea crudă pe-un popor al lui Sisif,

Ce-și deplânge zilnic neamul condamnat fiind la uitare,

Dar își-neacă cutezanța fără drept de achitare.

001.107

Elena Ratoi. “Când aprinzi o rază....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14101170/cand-aprinzi-o-raza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.