Poezie

Plouă cu vise...

1 min lectură·7 noiembrie 2016

Mediu

Plouă cu vise în noaptea aprinsă,

Luceferi ce zboară prin gara încinsă

Aprind iz de viață și de speranță,

De line suspine și exuberanță.

Se-agită dorințe-n valize închise,

În cărți poștale ce n-au fost deschise,

Uitate departe pe un peron,

Când ceasul în noapte bate sincron.

Ninge cu vise pe străzi închise,

Se-aud mandoline după culise,

Trezesc viu în noapte o poftă de viață,

Și lacrimi se șterg pe chip de paiață.

Cad fulgi-n noapte pe zidiri-nnegrite,

Prin parcul gol, pe bănci adormite,

Cald copleșesc un oraș furnicar,

Dispar, se topesc lin în felinar.

Furtună cu vise, orașu-amețise,

Căci teama se pierde și cade-n abise,

Și vechiul dispare, se scurge în ceață,

Ștergând a sa urmă în dimineață.

001.030

Elena Ratoi. “Plouă cu vise....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14098606/ploua-cu-vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.