Poezie

Memorii de toamnă

1 min lectură·14 noiembrie 2016

Mediu

În aur decorați semeți stau arbori din pădure,

Nopți reci cu lună plină vin ziua să ni-o fure,

Iar vântul cel hoinar prin hornuri se ascunde,

Cu-n șuier ce-nfioară în case când pătrunde.

O frunză tremurândă în tină ar vrea să cadă,

Doar ramul o petrece în scurta-i promenadă.

Și gol rămâne codrul, și trist, și fără cânturi,

Căci i-a plecat orchestra, lăsându-l dus pe gănduri.

Un rece soare ne mângâie cu-n licăr de lumină,

Ne-aduce-n suflet o speranță de frig ce ne alină.

Ca-ntr-o capcană albă pământu-ascuns sub brumă

Pe lungi poteci ne lasă al negrului său urmă.

Un aur pur uitat de frunze lucește, dar e rece-

E al luminii semn din ceață care trece.

Dar se îneacă-n stropi lăsați de ploaia cea fugară.

Natura-n noapte adânc adoarme visând la primăvară.

001.033

Elena Ratoi. “Memorii de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-ratoi/poezie/14098908/memorii-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.