"Întunericul şi poetul" – 15012 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Întunericul şi poetul
de Mihai Eminescu
Tu, care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ieșiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta...
Copii, opriți-vă!
de Haiducu Elena
Copii, opriți-vă din goana voastră, Şi stați o clipă să ne judecăm! Părintele v-aşteaptă şi vă cheamă, Copiii Mei, veniți să...
Crăciunul – copilul revoluției?
de Denis Zavorotnîi
Şapte – cinci litere într-o cifră, număr prim, impar, pozitiv… Dacă aş gîndi doar condus de rațiune şi de un rece pragmatism, ar trebui deja să finisez...
In noaptea suferintelor
de Diana Nastase
Un duh izbăvitor de suferință se lasă peste oraş, Ca o perdea din lacrimi reci de smoală şi amare suspine. Domneşte liniştea surdă şi moare al zilei...
Tu ce vrei?!
de Dominique Costescu
Mulți speră la linia de sosire Fără să vadă că nici nu au atins linia de plecare Tu ce vrei?! Sau doar vrei?! Mă doare să mă trezesc Dar mă doare mai...
Nuntă cu sărăcia
de Hirja Bogdan MArcel
Actul I Scena I:Sf. Francisc alături de prietenii săi:Bernard,Petru,Filip şi Egidio,beți toți 5. Francisc:-Ce mai viață…! Petru:-Da,aşa-i,fără probleme,doar...
Ruga albastra
de Florin DeRoxas
mi se pare că suflet se deschide în întunericul meu, simt cum tăcerea zgomotului dintre noi ma apasă, cred că a începe ceva ce n-are sfârşit e greu, ştiu că de-ar...
Fructul oprit
de Constandache G. Ferid
Motto: Nu există cunoaştere valabilă fără Dumnezeu — asta aflăm din Geneză. Păcatul e tentativa creaturii de a cultiva cunoaşterea independent de...
Contemplare
de Edilberto González Trejos
Conul de lumină al lunii înfăşoară Lacul şi chipul tău, împlinind magia nopții de decembrie. Timpul pare că a încremenit la timp iar ultima adiere, complet şi...
salt peste vremuri
de heghedus camelia
“ce păcat că nu eşti frumoasă!” în aerul năclăit, un pârâu de smoală, strada începu să se scurgă pe sub tălpile noastre. un cuib al uitării...