"Împărțind tăceri" – 7056 rezultate
0.02 secundeMeilisearchIoan Grigoraș
Consider că viata este cea mai frumoasa poezie. Public în cotidianul Graiul Maramureșului și în săptămânalul băcăuan "7 zile din 7". Volume: Ceremonia iubirii, Recurs pentru iubire, Apasă tasta enter, Ești poezia sufletului meu (împreună cu poeta Liliana Trif), Din paradisul aproape pierdut (împreună cu poeta Liliana Trif), Ca și cum am împărți aceeași inimă (împreună cu poeta Liliana Trif). Antologii literare: Artă Sfâșiată, Vara arsă de cuvinte, Însemnele unei tăceri, Fântâni de gând prin uni...vers, Confluențe poetice, Ceasuri de mătase, Autograf pentru m(a)ine, Roșu Mocnit și Antologia Prieteniei volumul II. Site (blog) personal http://dictionardesuflet.wordpress.com/ Profil Facebook http://https://www.facebook.com/nignutzu https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/?fref=ts
604 poezii, 0 proze
Victor Tulbure
Victor Tulbure (n. Victor Popescu, 28 martie 1925, Căușeni (Basarabia) - d. 1997) a fost un poet român proletcultist. A compus poezia „Balada tovarășului căzut împărțind Scânteia în ilegalitate”, 1949. A tradus din opera poetului național ucrainean Taras Șevcenko și din cea a lui Serghei Esenin. A scris și literatură pentru copii. Opere * Holde, Colecția Contemporanul, Institut de Arte grafice "Scrisul Liber", București, 1949 * Versuri, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1952 * Laudă patriei, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955 * Versuri alese, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956 * Vară fierbinte: poem, Editura Tineretului, București, 1956 * Turnul pădurarului, Editura Tineretului, București, 1957 * Poet și Ostaș, Editura Militară a Ministerului Forțelor Armate ale R.P.R., București, 1958 * Eu nu cânt că știu să cânt, Editura Tineretului, București, 1959 * Țării mele, Editura Tineretului, București, 1961 * Poezii,...
1 poezii, 0 proze
Alexandru Obedenaru
Poetul cu "figură baudelairiană!, Alexandru Georgică Obedenaru, s-a născut în București, la 13 iulie 1865. Deși în poeziile sale, de formă concentrată, proslăvește moartea, el va duce până la adânci bătrânețe o existență de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie și umor. Decorat, sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost o figură cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al cărui cenaclu participă în mod activ după 1888. La 75 de ani revine în presă, în ziarele "Dimineața" și "Adevărul", cu amintiri din tinerețe, care nu sunt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice, de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori, pictori, muzicanți, pierduți în amintirea Bucureștilor de altădată. Încă din 1894 este funcționar la Academia Română, împărțindu-și existența între munca aridă de bibliotecă și poezia parnasiano-simbolistă, prelungită până târziu, în indiferența totală a...
9 poezii, 0 proze
Ivanof Lucian Edmond
O viață ca oricare, împărțită între familie și muncă. Familist convins, toate lucrurile puse la punct, pregătit pentru bătrânețe. Căsătorit de douăzecișișapte de ani cu soția mea pe care o ador. Am un băiat de douăzecișicinci de ani, frumos, deștept și cu bani, cum se spune.
14 poezii, 0 proze
Carmen Moraru
Sînt un cutit ros pe marginea tăișului de dorul cumplit al pîinii fierbinți, și rolul meu se suspendă ruginii, în locul prolificei împărțiri. Un chibrit arzînd e inima mea ajunge-o suflare și gata cu ea.
32 poezii, 0 proze
Joseph Roth
Joseph Roth, *02.09.1894, Brody (Galiţia de Est) - †25.05.1939, Paris A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a monarhiei dunărene (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vatter, 1928 - „Zipper si tatal sau”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a monarhiei Habsburgice în Europa Centrala. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.
12 poezii, 0 proze
Elena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle...
8 poezii, 0 proze
Maria Gold
Jurnalul meu de măritată,roman, Editura Semne Bucuresti, 2006 referine critice:Prof. dr. Zenovie CARLUGEA, Dumitru Augustin Doman Născută în Alba-Iulia. Mamă a trei zmei, plus o prințesă pe drum. Licențiată în drept. Nu doar testez apa, mă arunc și înot cu toată pasiunea. Nu mai profesez, trăiesc simplu iubesc caut învăț umblu prin lume nu mai dau credit școlii cred mult în educație și mentori reciclez, nu mai mănînc procesate, nu carne și nu mă uit la reclame mi-am făcut o grădină în mijlocul unei metropole vecinii își rup gîtul privind peste gard nasc îmi țin copiii la sîn și nu-i vaccinez ei se iau la întrecere cu sălbătăciunile și eu pe urmele lor am iubit numai bărbați pe care voiam să-i repar (și nu m-am oprit) și am împărțit cu ei nopți sălbatice fructe și fericire foarte des mă întreb cine-i femeia aceasta? Inventez rețete sofisticate din nuci, legume și fructe colorate frumos de mama natură. Invit prieteni la masă tot timpul. goldiada@gmail.com goldiada@yahoo.com
163 poezii, 0 proze
Neceaev Serghei
Neceaev, Serghei Ghennadéevici (1847-1882) - anarhist și conspirator rus, în 1868-1869 a luat parte la mișcarea studențească din Petersburg; în 1869-1871 a avut legături strînse cu Bakunin; a întemeiat organizația secretă Narodnaia rasprava (1869); în 1872 a fost extrădat guvernului rus de către autoritățile elvețiene; a murit în fortăreața Petropavlovsk. Netceaev, ,,superbul tanar fanatic", dupa cum il numea Bakunin, a scris Catehismul revolutionarului - reprezentand statutul organizatiei rusesti ,,Razbunarea poporului" (infiintata aproximativ in anul 1870). Scopul acestei organizatii a fost formulat astfel: ,,Cauza noastra este infricosatoare, desavarsita, universala si necrutatoare... Sa ne unim cu brutele si criminalii - singurii si adevaratii revolutionari din Rusia." 32 Cel dintai om ucis de organizatia lui Netceaev a fost chiar unul din membrii fondatori care a indraznit sa critice conducerea organizatiei. Orice critica era interzisa. Netceaev planuia o impartire inechitabila a...
1 poezii, 0 proze
Virgil Gheorghiu
Virgil Gheorghiu (*22 martie 1903, Roman - †7 martie 1977, București) este un poet român, pianist și critic muzical. Virgil Gheorghiu s-a născut la 22 martie în Roman. După studii muzicale la Conservatorul din București (1928-1930), își continuă studiul la Viena și la Schola Cantorum din Paris. Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefațat de Demostene Botez. Între 1926 și 1928 ia parte la mișcarea de avangardă din Iași și - împreună cu Aurel Zaremba - editează revistele suprarealiste Prospect și XX-literatură contimporană. Paralel cu cariera de muzicolog se desfășoară și cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniș (1932-1939) și, după război, la Filarmonica din București. Compune muzică vocal-simfonică și de cameră și este foarte activ ca cronicar muzical. Cariera sa, împărțită între muzică și poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care este însă exclus pentru că publica și în alte...
42 poezii, 0 proze
Împărțind tăceri
de Cristina Rusu
Imagine: Jacky Parker - reflect on lace
pe trepte de viață
de colar gabriela
sihastre orele rătăceau timid printre îngeri creștea setea de zbor de lumină de-o veșnicie dumnezeu ne croia după ultima modă dintr-un sâmbure de niciunde ne scotea sufletul la plimbare ne dăruia...
sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
și așa cum stăm unul în fața celuilalt cu privirile smede îndreptate spre altundeva cântărim luciul verde / înțelegem cum masa tăcerii își cere ea însăși tributul propriei amuțeli alunecăm șovăielnic...
N-a trebuit să bifăm decât o veșnicie
de Maria Elena Chindea
n-am să mai alerg între anotimpuri să-ți prind pașii care-și pierd echilibrul iubite în marsupiul iubirii liniștea este pledoaria exactă că ne știam dinainte de sunet că genezele și-au furat octavele...
Steaua Polară
de Ioan-Mircea Popovici
Stau întâmplările pe marginea zilei. De dimineaţă tare, cu mult înainte de răsăritul Soarelui, clipa lungă aşteaptă Ecoul Tăcerii Dintâi… Între Perseidele din August și Ursidele din 17-25 Decembrie,...
de Elisabeta Branoiu
Duminică, 14 Sept. 2008, Sărbătoarea Sfintei Cruci. Cerul anunță prima zi mohorâtă de toamnă. Pe neașteptate, parcă toți norii s-au grămădit peste Valea Prahovei. E frig, pădurea care pană mai ieri...
Scrisori de 10 Mai
de Ioan-Mircea Popovici
1. M-am gândit să tac, şi am tăcut Până când n-am mai putut În pahar, abia de-a rămas, o picătură de tăcere Am dus paharul la buze şi-am băut-o încet De s-a uscat paharul O singură picătură-n pahar...
Niciodată, nimic nu e-n zadar
de Ioan-Mircea Popovici
M-am gândit să tac şi am tăcut Până când n-am mai putut Cu bila albastră cât urechile acului Şi credinţa cât boaba de muştar Niciodată, nimic nu e-n zadar Fiecare gest contează În nările calului meu...
“dorul umblă cu picioarele goale și fluieră”
de Ottilia Ardeleanu
Alb de urs, imens, cu pașii grei, scrâșniți, și-o liniște sobră care ține lucrurile nemișcate, care se măsoară în muțenie. Privesc și nu pot să cred cum deodată cenușiul, viața adică, devine o placă...
conspirația
de dumitru cioaca-genuneanu
de la un timp au început să se înmulțească numărul asociaților care nu-mi mai răspund de mă întreb cine i-o fi molipsit cu atitudinea nefirească pe care uni o numesc cea mai definitivă dare la fund...
