pe trepte de viață

Nu stiu sa spun daca folosirea atat de deasa a imperfectului e o noutate binevenita sau cam strica poezia, ma mai gandesc. Idei interesante.
Am ramas cu acest vers: \"cu soarta lipită de glezne de buze\", care imi place in mod deosebit!
Ne citim!
Cu drag,
Daniel

Poezia ta fluida inspira, intr-adevar, un sentiment de transcedenta. Mi-a placut in mod deosebit finalul:
\"ca întotdeauna
muream pentru a nu știu câta oară
printre degetele sale deschise
transcedental

și speram\"
Sa ne citim cu bine!

Va multumesc pentru vizita.Anca cred ca esti pentru prima oara ,,in cercul meu cu centrul pretutindeni\'\' ma bucur site mai astept.
Daniel,mi-ai dat de gandit.Hmmmmm sa schimb,sa nu schimb?

Da, Gabriela, e prima oara cand iti scriu, desi te citesc de cand am intrat pe site si fiecare poezie a ta imi naste cate un zambet pe suflet. Ai un stil care mie, personal, imi e tare aproape de simtiri.
Cu drag,

Într-adevăr, finalul încununează :)
Iar titlul e propria stea în fruntea poemului.
Cel puțin așa am simțit eu.

Într-adevăr, finalul încununează :) Iar titlul e propria stea în fruntea poemului. Cel puțin așa am simțit eu.

tind sa cred ca textul abunda de stereotipe, dar este doar o parere printre alte pareri. Voi enumera sintagmele stereotipe:
\"sihastre orele rătăceau timid
printre îngeri creștea setea de zbor
de lumină de-o veșnicie\"
\"tăcerile atârnau nepereche\"
\"gândurile răstignite\"
si ideea poemului o percep ca fiind extrem de comuna. Ma insel? poezii de genul acesta gasesti in tot felul de cartulii ieftine uitate prin rafturile librariilor.

degustibus non disputandum.Multumesc de trecere.