Poezie
Gest
1 min lectură·
Mediu
încrustam pe retină o primăvară inegal
copacilor le crescuseră ochi
și păsări și rochițe albe
între noi se ciobeau nopțile pe alocuri
eu aveam o culoare mai tristă de dimineață
ne-am semnat condamnarea la o iubire
cu degete rupte de foame
mă citeai expresiv puțin mai departe
două tăceri ne lingeau pe buze
de nouă sute nouăzeci de ori
memoria noastră striga
opriți-vă
numai nebunii colecționeaza visuri
undeva întunericul se dilua pe șoptite
tu și eu amorțeam între gesturi secunda
033.235
0
am obosit sa adormim leganand secundele
le-am spus povestea noastra
de noua sute noua zeci si noua de ori
si am adunat in graba cioburile noptii
venise timpul ca sa fii mai frumoasa dimineata
noaptea trecuse cu zambetul-luna pe buze.
Mi-a placut poezia ta, Gabriela, mi-a adus aminte de o idee a mea de mai de mult...si am incercat sa iti \'raspund\' in versurile de mai sus. :)
Cu drag,
Daniel